Oboseala cronică, inexplicabilă şi de necrezut

Ritmul trepidant impus de societatea modernă duce de multe ori la apariţia unor stări de oboseală inexplicabile. Deşi analizele se situează în limite normale, oboseala persistă cu lunile.

Ritmul trepidant impus de societatea modernă duce de multe ori la apariţia unor stări de oboseală inexplicabile. Deşi analizele se situează în limite normale, oboseala persistă cu lunile. În astfel de cazuri, poate fi vorba de sindromul de oboseală cronică.

Epuizarea, insomnia, senzaţia permanentă de oboseală, durerile de cap, pierderile de memorie sunt câteva dintre simptomele sindromului de oboseală cronică ce afectează în ultima vreme din ce în ce mai mulţi oameni. Identificat în 1985, sindromul de oboseală cronică este definit ca o stare de slăbiciune intensă care durează mai mult de şase luni.

Deşi de multe ori medicii îi consideră pe pacienţi drept "bolnavi închipuiţi", boala este cât se poate de reală şi poate avea consecinţe grave asupra sănătăţii. Dr. Florin Tudose, medic primar psihiatru la Spitalul Clinic Universitar din Bucureşti, ne-a oferit câteva detalii despre această boală.

Sindromul de oboseală cronică a intrat în atenţia cercetării ştiinţifice abia în ultimele două decenii. Afecţiunea a fost numită sindrom de fatigabilitate (oboseală cronică - SFC). Spre deosebire de neurastenie (care este o stare de oboseală persistentă, prezentă la persoanele ce desfăşoară o muncă intelectuală excesivă în detrimentul exerciţiului fizic), în SFC există atât afectări psihice (oboseală, tulburări de concentrare şi de somn), cât şi somatice (dureri musculare, articulare, inflamarea ganglionilor, dureri faringiene etc).

Diagnosticul de sindrom de oboseală cronică se poate pune în cazul în care există o stare de oboseală care nu este rezultatul unui exerciţiu excesiv şi care durează mai mult de şase luni consecutiv, care nu este ameliorată de repaus sau somn, precum şi în cazul în care pacientului nu i se descoperă o altă boală cu simptome similare.

Vina? Imunitate scăzută sau tulburări endocrine

De multe ori însă boala este însoţită şi de simptome minore cum ar fi: dureri în gât, inflamarea ganglionilor, dureri articulare şi musculare, tulburări de memorie, incapacitatea de concentrare, intoleranţa la lumină, confuzie, depresie, dureri de cap, insomnie, stări inexplicabile de slăbiciune avansată şi care pot dura 24 de ore după un efort minim, transpiraţii nocturne, palpitaţii, scădere în greutate sau tuse. Adesea, cauzele bolii nu pot fi descoperite pentru că medicul caută în special dovezi palpabile ale bolii, iar comunicarea cu pacientul devine uneori un "dialog al surzilor".

Stabilirea diagnosticului se bazează pe două criterii majore: simptomele persistă de peste şase luni şi sunt prezente încă două semne fizice sau există cel puţin opt simptome. Criteriile care susţin de obicei acest diagnostic sunt, pe de o parte, oboseala ce a apărut pentru prima dată şi are o durată de cel puţin şase luni şi de obicei scade în timpul activităţii, iar pe de altă parte, nu există alte afecţiuni sau tulburări ce ar putea condiţiona tabloul clinic.

Specialiştii apreciază că depresia, infecţiile virale nediagnosticate care afectează sistemul nervos central sau reacţiile autoimune ar putea sta la baza apariţiei acestor stări de oboseală prelungită, deşi, de cele mai multe ori, depresia apare ca rezultat al SFC. În multe cazuri s-a constatat chiar o scădere a capacităţii de apărare a sistemului imunitar al organismului bolnavilor. În spatele stărilor de oboseală cronică se pot ascunde însă şi alte boli cum ar fi carenţele de fier, tulburări endocrine (tiroidiene, suprarenaliene, hipofizare sau paratiroidiene). De asemenea, stările de oboseală pot ascunde unele infecţii cronice, mai ales virale (hepatită, SIDA etc.).

Din pricină că SFC are cauze necunoscute încă, nicio terapie specifică nu poate fi indicată, singurul remediu fiind cel de susţinere (gimnastică, cu întrerupere în timpul exacerbării stărilor de oboseală, dietă echilibrată, reducerea stresului, asistenţă psihologică).