Obligaţiunile, oportunitate de finanţare neexploatată

Conjunctura de piaţă este favorabilă celor care vor să se împrumute prin emiterea de titluri de valoare

Când piaţa de capital arată o foame teribilă de titluri financiare, Ministerul Finanţelor se trezeşte să recomande primăriilor s-o lase mai moale cu obligaţiunile. O lovitură dată nu doar investitorilor, ci şi administraţiilor locale care căutau reducerea costurilor de finanţare.

Banca Europeană de Investiţii a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că ar putea să majoreze valoarea ofertei de obligaţiuni - iniţiată săptămâna trecută la Bursă Bucureşti - până la valoarea maximă de 300 milioane de lei, întrucât valoarea subscrierilor a depăşit nivelul programat de 150 milioane de lei. Şirea vorbeşte de la sine despre foamea investitorilor de a cumpăra titluri financiare, de fapt de a-şi plasa banii cu un randament rezonabil pe termen mediu/lung. Obligaţiunile BEI , cu scadenţă peste şapte ani, au o dobândă anuală de 7%. Este un nivel bun pentru cel care se împrumută, ţinând cont de ratele practicate în prezent, şi un nivel acceptabil pentru creditor, mai ales dacă ţinem cont de garanţia oferită de BEI.

Deficitul bugetar face "pagube colaterale"

În acest context, ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, declara, săptămâna trecută, citat de Mediafax, că "trebuie să fim mai atenţi în legătură cu datoria publică ce vine de la municipalităţile care emit obligaţiuni". "Am putea să ne împrumutăm mult, pentru că nivelul datoriei este mic, dar avem un nivel al deficitului care ne opreşte să fim mai dinamici pe aceste pieţe", conchide ministrul, refeindu-se la deficitul rezultat din angajarea cheltuielilor publice. E de înţeles că ministrul a ajuns să recunoască - mai mult sau mai puţin direct - că deficitul este o problemă. Ce e mai puţin clar este însă de ce "se ia" doar de obligaţiuni. Poate sunt raţiuni extraeconomice, pentru că, altfel, din punct de vedere tehnic, un împrumut prin obligaţiuni are acelaşi statut cu un credit de la bancă şi ambele sunt la fel de "nocive" pentru deficit.

"Probabil că a dat exemplul obligaţiunilor, vorbind în general de împrumuturi", spune Ionel Chiriţă, preşedintele Asociaţiei oraşelor, membru al Comisiei de autorizare a împrumuturilor contractate de administraţiilor locale (Comisie organizată la Finanţe -n.n.).Multe primării ar putea să vadă în indicaţia ministerială răspunsul la întrebarea "cum să mă împrumut?".

Împrumuturile mari amortizează costurile

Aşa cum "Adevărul" a arătat recent, ridicarea gradului de îndatorare anual al primăriilor (de la 20% la 30% din venituri) a dus la creştrea solicitărilor de împrumut, iar în cea mai mare parte, acestea iau calea clasică a băncii.

"Eu cred că împrumutul e mai comod şi costurile sunt mai mici decât la obligaţiuni, unde trebuie să plăteşti consultantul şi intermediarul", spune Ionel Chiriţă, care este şi primar al oraşului Hârşova. Oraşul a împrumutat recent 3,5 milioane de lei, pe 20 de ani, la o dobândă "Bubor + 0,1%". (Bubor, dobânda medie pe piaţa interbancară pentru plasare depozite/"împrumuturi" pe 3-12 luni, este în jurul a 8%).

Dar nu toate primăriile pot să obţină o asemenea dobândă. Practic, în prezent, dobânzile la împrumuturi nu scad sub 10%. "E greu de spus tranşant ce e mai rentabil - bancă sau obligaţiuni? Tocmai de aceea e important asistenţa unui specialist", spune Ovidiu Vasincu, partener la firma VT Consulting. El admite că pentru sume relativ mici, sub 3-4 milioane de lei, ar putea fi considerat mai potrivit un împrumut bancar. Dar, pe măsură ce suma creşte, obligaţiunile încep să fie o variantă care merită să fie luată în calcul de autoritatea contractantă. Aceasta obţine reduceri care-i permit să amortizeze costurile (1-1,5% - consultant, 0,5-0,75% - intermediar, 0,15% - CNVM, 0,101% - BVB). Odată ce comisioanele devin "motivante" pentru el, consultantul va fi dispus să preia o parte din munca primăriei, privind prognoza multianuală pe buget, calculul gradului de îndatorare etc. (de altfel, în primăriile mici, nici nu există personal specializat pentru asemenea calcule).

Apoi, consultantul va organiza o licitaţie, din care poate rezulta cel mai mic nivel al dobânzii la care oferta de obligaţiuni ar putea fi subscrisă în totalitate.

Cererea mare de obligaţiuni a ieftinit creditul

Intermediarul, care, în general, are "în spate" un grup bancar, se poate angaja să cumpere obligaţiunile, dacă acestea nu găsesc cumpărători. Experienţa a arătat însă că instituţiile financiare, bănci sau fonduri, de-abia aşteaptă obligaţiunile pentru că "nu prea mai au unde să găsească randamente bune cu riscuri mici". Iar de multe ori băncile preferă să cumpere obligaţiuni decât să ofere împrumut, întrucât acesta din urmă presupune condiţii de acordare mai restrictive. La obligaţiuni, primăria nu garantează cu bunuri, ci cu bugetul. Cererea mare de obligaţiuni a dus la reducerea marjelor de dobândă, dar şi la creşterea perioadei de maturitate. Ovidiu Vasincu dă ca exemplu oraşul Oraviţa, care a încheiat recent o emisiune de obligaţiuni - 6 milioane de lei, pe 20 de ani, cu dobânda anuală calculată ca media de pe piaţa interbancară la depozite şi credite (Bubid+Bubor/2) plus 1,3% (în jur de 9% în acest moment).

În perioada următoare, cererea de obligaţiuni va depăşi oferta, astfel încât sunt premise pentru îmbunătăţirea condiţiilor în care este obţinută finanţarea", conchide analistul.

Târgul bursier arată că investitorii vor plasamente mai sofisticate

Deşi Bursa de Valori Bucureşti nu se poate lăuda în faţa altor pieţe din regiune că a reuşit să atragă un număr mare de investitori, brokerii prezenţi la Târgul Bursier, organizat săptămâna trecută la Bucureşti, spun că încep să vadă o schimbare în comportamentul investitorilor.

Astfel, o dobândă de cel mult 8% oferită pentru un depozit la termen nu mai este atractivă, iar deponenţii caută soluţii alterantive de multiplicare a banilor. Acesta este şi motivul pentru care aproape la fiecare stand al caselor de brokeraj prezente la Târg erau persoane interesate de condiţiile specifice pentru realizarea plasamentelor pe Bursa de Valori Bucureşti, pe Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri din Sibiu sau chiar pe pieţele externe.

Care este suma minimă, care sunt costurile pentru tranzacţionare sau cele pentru consultanţa oferită, cum trebuie ales un broker, este momentul de faţă oportun pentru a intra la BVB sau BMFMS sau aşteptările legate de un anumit emitent sunt doar câteva dintre întrebările la care au răspuns brokerii. În plus, la această ediţie, investitorii au putut intra în contact şi cu unii emitenţi.

Totuşi, din 76 de intermediari ai pieţei de capital, la Târg numai o mică parte au fost prezenţi. Iar cele mai mari case de brokeraj, care se ocupă de clienţii instituţionali, nu au fost interesate de interacţiunea cu investitorii mici. (Costi Dobrea)

Creştere, dar încă sub potenţial

372,65 milioane de lei - valoarea emisiunilor de obligaţiuni municipale în 2006 pe piaţa internă de capital. Suma este de peste două ori mai mare decât toate emisiunile din perioada 2001-2005, dar de 13 ori mai mică decât suma estimată pentru împrumuturile realizate de autorităţi locale de la bănci. De la începutul acestui an, emisiunile au totalizat 473 milioane de lei.