"Obiectele de artă îşi dublează sau chiar triplează valoarea de la an la an"

Artistul şi omul de afaceri vrea să introducă lucrările artiştilor români contemporani în circuitul de licitaţii Proprietarul casei de licitaţii Monavissa şi creatorul

Artistul şi omul de afaceri vrea să introducă lucrările artiştilor români contemporani în circuitul de licitaţii

Proprietarul casei de licitaţii Monavissa şi creatorul controversatului monument din Piaţa Revoluţiei spune că, în câţiva ani, nume celebre ale picturii mondiale - precum Monet sau Manet - vor intra şi în colecţiile particulare ale românilor. Motivul este simplu, consideră artistul: investiţiile în opere de artă sunt chiar mai interesante decât imobiliarele, pentru că dau randamente de 100% de la an la an.

- Există o piaţă în România pentru licitaţiile de obiecte de artă?

- Aţi văzut cum se face piaţa. Dacă scoate Năstase la vânzare câteva lucrări se vând trei tablouri. Altfel, sunt lucrări extrem de valoroase care nu se vând.

- Nu sunt clienţi?

- Este foarte greu să spui că nu există clienţi. Cred că nu se nimeresc să fie interesaţi în acelaşi timp. Este o zonă extrem de sensibilă. Şi pâinea o alegi din oferta care există pe piaţă, cu atât mai mult o lucrare de artă. Nu îţi cumperi în fiecare zi aşa ceva. Te uiţi de multe ori şi, în momentul în care "rezonezi" cu oferta, decizi să investeşti. Este foarte greu, recunosc, şi, personal, când trec prin astfel de etape, îmi dau seama că alegerea este foarte dificilă. Fiind de partea cealaltă, a căutării şi a aducerii obiectelor pe piaţă, îmi spun: "Ce frumoasă este lucrarea asta, este excepţională, valoroasă, ce bine ar sta undeva". Dacă ar fi să devin cumpărător însă, aş fi şi eu mult mai selectiv. Cumpărătorii au devenit mult mai pricepuţi. Este un adevăr - au ajuns să deţină resurse financiare astfel încât să depăşească etapele de investiţii în casă şi maşină, acum au ajuns la subtilităţi. Unii dintre ei au ajuns chiar mari colecţionari. S-au documentat şi chiar ştiu să selecteze.

- Deci există cumpărători...

- Da, sunt. A apărut, din păcate însă, un fenomen foarte neplăcut în România după 1990. Au ieşit foarte multe lucrări din ţară, pe câţiva dolari la început. Cine a anticipat cum vor merge lucrurile a investit în aşa ceva - mobilier, covoare şi, bineînţeles, în lucrări de artă. Acum perioada de rulaj a acestora este alta. Înainte, dacă erau cumpărate de pe piaţa românească, la un interval de un an-doi erau scoase la vânzare. Erau chiar negustori, să spunem, care investeau şi scoteau apoi obiectele la vânzare când constatau că preţul a crescut. Acum au apărut acele persoane care cumpără şi ca investiţie, dar şi pentru "suflet". Şi atunci ei nu se mai despart de lucrare aşa curând. Cei care au nevoie de bani şi ar avea lucrări au aşteptat şi încă mai aşteaptă, pentru că au observat că piaţa a crescut.

- Şi merită investiţia?

- Piaţa de investiţii în artă este pe locul unu în România. Celelalte - imobiliarele, de exemplu, despre care vorbim cu toţii şi pe care le ştim, sunt spectaculoase, însă arta a demonstrat că îşi dublează sau chiar triplează anual valoarea. De exemplu, Petraşcu (pictorul Gheorghe Petraşcu - n.red.) a crescut foarte mult şi la fel şi ceilalţi autori, care au crescut spectaculos. Cineva îmi explica despre Bursă şi despre creşterile de acolo. Şi i-am spus "stai puţin, în artă vorbim despre dublare, nu de procentaje de 6-8%, cât înseamnă creşterea anuală la Bursă".

- Care sunt factorii care influenţează piaţa?

- E greu de spus. Cred că factorul de echilibru politic şi economic este foarte important. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în perioada alegerilor din România - piaţa a scăzut. Nu pot spune de ce, este doar o constatare. Acum se pare că se creează un anumit echilibru. Nu este o piaţă spectaculoasă, din păcate, decât în sensul randamentelor. Ca volum nu, pentru că "marfa" nu este destulă şi nici competitivă la nivel internaţional. Artiştii noştri nu circulă suficient de bine pentru ca să fie cunoscuţi şi cotaţi la nivel internaţional.

- Vorbim şi despre contemporani?

- Iniţial am vorbit despre "cei vechi", însă aici îi putem include şi pe contemporani. Vrem să dezvoltăm un program de licitaţii pentru artă contemporană. Din eşalonul principal - marii maeştri - nu mai circulă atât de mulţi, se descoperă alţii care nu au fost foarte cunoscuţi la momentul respectiv.

- Se caută şi artişti străini?

- Da.

- Şi în cât timp vom vedea un nume foarte cunoscut la nivel internaţional într-o colecţie particulară din România?

În câţiva ani. Există oameni de afaceri cu puterea financiară necesară pentru a face o asemenea investiţie. Din păcate, există o anumită reţinere în a oferta lucruri de acest tip. Unul dintre motive poate fi şi cel al expertizării. Nu există suficienţi experţi în acest domeniu. Pentru Victor Brauner, de exemplu, există o expertiză agreată la nivel european. Pentru a scoate la vânzare o astfel de lucrare la un preţ competitiv trebuie să ai, desigur, şi o astfel de expertiză. Astfel de discuţii pot avea loc pe orice autor. Nu ştiu ce lucrări celebre există în patrimoniul local, însă oamenii, ştiind că piaţa este în creştere, au reţineri în a le scoate la licitaţie.

Cumpărătorii au devenit mult mai pricepuţi. Deţin resurse financiare astfel încât să depăşească etapele de investiţii în casă şi maşină, acum au ajuns la subtilităţi
Alexandru Ghilduş
proprietarul casei de licitaţii Monavissa