Oamenii scufundă Antarctica

au contribuit la ruperea stratului de gheaţă Larsen B în 2002. "Este prima dată când cineva a putut demonstra legătura directă a unui proces fizic uman cu evenimentul respectiv", a spus Gareth

au contribuit la ruperea stratului de gheaţă Larsen B în 2002. "Este prima dată când cineva a putut demonstra legătura directă a unui proces fizic uman cu evenimentul respectiv", a spus Gareth Marshall, autor principal al studiului întreprins. Bucata care s-a rupt şi a căzut în marea Weddell în 2002 avea 3.250 km pătraţi, fiind mai mare decât Luxemburgul. Cei mai mulţi experţi climatologi spun că efectul de seră încălzeşte globul şi poate provoca din ce în ce mai multe eroziuni, inundaţii şi creşteri în nivelul mărilor. Sunt totuşi precauţi când pot blama încălzirea globală pentru evenimente individuale, ca o furtună sau un val tsunami. Dar cercetătorii britanici au afirmat că există dovezi care susţin că încălzirea globală, împreună cu subţierea stratului de ozon deasupra Antarcticii, cauzate de chimicalele folosite de oameni, au întărit vânturile care suflă deasupra peninsulei.
Veri mai calde
În ultimii 40 de ani, temperatura medie în nord-estul Peninsulei Antarctica a fost de 2,2 grade Celsius. Dar recent, când vânturile treceau peste munţii peninsulei în zilele de vară, temperaturile ajungeau până la 5,5 grade. Iar în zilele cele mai calde s-au înregistrat şi 10 grade. Arhivele temperaturii din Antarctica nu există decât de 50 de ani, dar cercetătorii au descoperit urme de sedimente pe planşeul mării, unde gheţarul Larsen a stat mai bine de 5.000 de ani. Asta înseamnă că gheaţa s-a format acolo şi că a ocupat o zonă plină de apă, motiv pentru care a şi cedat mai uşor. Concluzia cercetătorilor a fost că, dacă încălzirea globală va continua, alţi gheţari vor cădea, în loc să se menţină. Gheţarul Larsen nu a ridicat nivelul apei pentru că pluteşte, dar alţi doi gheţari par a fi deja în pericol de a se rupe şi a se topi sau de a "pierde" bucăţi de gheaţă care ar bloca circulaţia apei.