Oamenii liliputani, "hobbitii", din "Stapanul inelelor", au existat cu adevarat

A fost odata o insula tropicala, situata cam la mijlocul drumului intre Asia si Australia, unde traiau oameni de inaltimea unui copil de trei ani, care se foloseau de unelte de piatra si vanau

A fost odata o insula tropicala, situata cam la mijlocul drumului intre Asia si Australia, unde traiau oameni de inaltimea unui copil de trei ani, care se foloseau de unelte de piatra si vanau elefanti pitici, dar si sobolani si soparle uriase... Nu, nu este un basm ori o povestire SF, ci un fapt cat se poate de real. O echipa de arheologi australieni si indonezieni a descoperit scheletele, bine conservate, ale acestor fiinte liliputane intr-o pestera de calcar de pe Insula Flores, din arhipelagul indonezian, constatarile lor, publicate in numarul de ieri al revistei stiintifice "Nature", starnind imediat senzatie in mass-media din intreaga lume, care subliniaza importanta extraordinara a descoperirii. "Aceasta schimba radical conceptiile de pana acum cu privire la stramosii nostri", afirma prof. Alan Cooper, de la Universitatea Oxford. Ne aflam in fata unei noi specii de oameni, care a primit denumirea stiintifica "homo floresiensis", descoperitorii preferand sa-i porecleasca "hobbiti", dupa eroii liliputani ai faimoasei trilogii "Stapanul inelelor" si ai filmului cu acelasi nume, vazut de sute de milioane de spectatori. Ceea ce parea o legenda se dovedeste acum a fi avut corespondent in realitate: "hobbitii" au existat cu adevarat si au trait pe amintita insula pana acum 12.000 de ani, cand au disparut, in urma unei gigantice eruptii vulcanice. Dupa cat se pare, este vorba de o ramura asiatica a speciei, "homo erectus", care a ajuns pe aceasta insula cu ajutorul unor ambarcatiuni primitive si a trecut printr-un proces de liliputanizare, datorita lipsei de hrana - supravietuind numai acei indivizi care se multumeau cu putin. Ca urmare a aceluiasi proces, s-au micsorat si dimensiunile elefantilor, in schimb, animalele mai mici, cum ar fi sobolanii sau soparlele, au capatat dimensiuni uriase, datorita inexistentei rapitoarelor. Interesant este ca, desi creierul lor nu era mai mare decat o portocala, "hobbitii", fata de care pigmeii din zilele noastre ar parea niste namile, dispuneau de unelte sofisticate, cu ajutorul carora puteau vana elefantii pitici, ceea ce inseamna ca aveau putinta sa comunice intre ei cu ajutorul limbajului. Or, pana acum, limbajul era socotit apanajul lui "homo sapiens", adica al unei fiinte cu creierul de cateva ori mai dezvoltat. Si din acest punct de vedere, datele stiintifice de pana acum sunt total rasturnate. Dar partea cea mai extraordinara este ca, in masura in care ADN-ul acestor stramosi indepartati s-a pastrat intact, se contureaza perspectiva recrearii oamenilor liliputani de odinioara, exact cum s-a intamplat cu dinozaurii in filmul "Jurassik Park".