Oamenii de sub ape

Profesia de scafandru nu este la îndemâna oricui, îţi trebuie mult curaj şi puţină nebunie În Mehedinţi, doar cinci persoane se pot lăuda că sunt scafandri profesionişti şi toţi

Profesia de scafandru nu este la îndemâna oricui, îţi trebuie mult curaj şi puţină nebunie

În Mehedinţi, doar cinci persoane se pot lăuda că sunt scafandri profesionişti şi toţi lucrează la una din unităţile etalon ale judeţului, SC Hidroserv SA, care prestează servicii de reparaţii şi întreţinere la cele două baraje Porţile de Fier I şi II. Aceştia sunt Gheorghe Pătru (47 de ani), Valentin Drăgolici (46 de ani), Nicolae Craioveanu (46 de ani), Mihai Chelu (28 de ani) şi ultimul venit în echipă, Marian Guran (24 de ani). Iubesc apa, acesta e motivul pentru care şi-au ales meseria de scafandru.

Nu oricine poate să se facă scafandru, ăsta e primul lucru pe care-l afli din discuţia cu mehedinţenii curajoşi. În primul rând, trebuie să fii sănătos fizic şi psihic şi să ai o constituţie atletică. Şi nu numai atât. ,,Trebuie să fii sănătos tun, să ai puţin tupeu şi să fii puţin nebun" , ne spune zâmbind Valentin Drăgolici, care are pe cartea de muncă 22 de ani ca scafandru la Hidroserv.

Antrenamente în barocameră

Toţi cinci au urmat cursurile Centrului de Scafandri din cadrul UM 021145 din Constanţa, singurul abilitat din ţară să pregătească scafandri. Apoi, este nevoie de cel puţin 6-8 ore pe săptămână de pregătire fizică şi 8-12 ore de antrenamente în barocamera din sala special amenajată în incinta Hidroservului. Această barocameră, indispensabilă de altfel în pregătirea unui scafandru, seamănă cu un submarin şi este de provenienţă franţuzească.

,,Ca dimensiuni, este al doilea după cel din Constanţa şi îl avem aici din 1980, dar este în perfectă stare de funcţionare. Nu sunt decât trei în toată ţara. Aceasta simulează condiţiile de la diferite adâncimi, între 0 şi 60 de metri. Intri, stai pe bancă şi simţi presiunea pe corp, în urechi", povesteşte Gheorghe Pătru.

Operaţiuni în adâncul Dunării

Ca salariaţi la Hidroserv, principalele lor sarcini de serviciu sunt legate de activităţile la cele două baraje de pe Dunăre, Porţile de Fier I şi II: decolmatări, etanşări, controale de grătare, legări de sarcină sub apă, obturări de conducte. ,,Fără noi nu se pot pune la uscat turbinele. La Porţile de Fier I, coborâm până la 24-45 metri, iar la Porţile de Fier II, la o adâncime de 18-27 de metri.

De la 10 metri în jos nu există deloc vizibilitate. Doar cunoaşterea foarte bună a locului în care intrăm ne ajută să ne dăm seama în ce poziţie suntem", spune Mihai Chelu, scafandru din 2003 la Hidroserv şi care se poate lăuda şi cu o pregătire militară deosebită, având statutul de scafandru de luptă.

Scot la mal înecaţii

Şi pentru că la nivelul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Drobeta nu există niciun scafandru care să intervină atunci când se îneacă vreo persoană, scafandrii de la Hidroserv sunt întotdeauna solicitaţi la astfel de misiuni. ,,Nu putem să refuzăm pe cineva atunci când ni se solicită ajutorul şi niciodată nu am cerut bani pentru asta.

Suntem chemaţi nu numai aici, în Mehedinţi, ci în toată ţara. Chiar în urmă cu trei săptămâni am fost la Bocşa, unde se înecase un băiat de 14 ani, iar în urmă cu două săptămâni, am scos din Dunăre, la Schela, un bărbat care se înecase la patru-cinci metri de mal", zice Marian Guran, cel mai tânăr membru al echipei de scafandri de la Hidroserv.

Pericole la tot pasul

Indiferent că intervin la o lucrare curentă la una din hidrocentrale sau în alte misiuni colaterale, gradul de periculozitate este întodeauna mare. În adâncuri, orice greşeală cât de mică poate fi fatală. Există riscul producerii accidentelor de decompresie, adică imposibilitatea de eliminare a azotului din sânge cauzat de ieşirea bruscă la suprafaţa apei şi neexecutarea palierelor de decompresie. Aceste accidente au loc când, de exemplu, se sparge casca sau se rupe furtunul.

Scafandrii de la Hidroserv îşi amintesc şi acum cu inima strânsă cum, în urmă cu trei ani, colegul lor, Valentin Drăgolici, putea să-şi piardă viaţa. Coborâse 27 de metri în Dunăre la barajul Porţile de Fier II şi, la un moment dat, nu mai putea ieşi pentru că se agăţaseră furtunele. Abia după patru ore, prin mari eforturi, acesta a putut fi scos la suprafaţă şi toată lumea a răsuflat uşurată. Şi intervenţiile de scoatere a cadravelor din adâncuri sunt periculoase. "E foarte grea localizarea, de cele mai multe ori apa este murdară şi există în orice moment riscul să te agăţi de diferite obiecte.

Când apa este murdară, poţi să treci la o jumătate de metru de cadavru şi să nu îl vezi. Dar cel mai rău lucru este atunci când vedem oamenii îndureraţi pe margine care aşteaptă să-şi recupereze din apă persoanele înecate. Pe bărbaţi îi găsim întotdeauna cu spatele la suprafaţă, iar pe femei cu faţa în sus", spune scafandrul Mihai Chelu.

Echipament de 70 de kilograme

Echipamentul unui scafandru este de două feluri: autonom, folosit la lucrări mai uşoare, şi greu, folosit la adâncimi mari. Cel autonom este compus din neopren (costum), labe, vizor, butelie, detentor, centură de restare şi vestă compensatoare, iar cel greu cântăreşte aproape 70 de kilograme şi este compus din cămaşă, bocanci, cască, guler, butelie de rezervă şi instalaţie de comunicare.