Vocile raţiunii în iarna revoltelor

Ziarul „Adevărul“ i-a întrebat despre evenimentele care agită ţara, dar şi despre posibile soluţii de rezolvare a crizei pe românii care au performat în domeniile lor de activitate.

Gălăgia a ocupat total spaţiul public. Oameni decenţi şi şarlatani, înţelepţi şi imbecili, inocenţi şi ticăloşi - toţi sunt puşi să vorbească în acelaşi timp şi ceea ce rezultă e o hărmălaie din care nimeni nu mai înţelege nimic. Să încercăm şi altfel. Am cerut opiniile despre evenimentele care tulbură România de zece zile de la oameni care au ceva consistent de spus, iar criteriul după care i-am ales a fost unul singur: să fi lăsat ceva în urmă în viaţa lor, să fi performat în domeniul lor de activitate, să fi însemnat ceva pentru comunitatea în mijlocul căreia trăiesc. Opiniile acestor oameni care contează le vom publica în serial pe parcursul acestei săptămâni. Pentru a le ordona mai bine ideile, i-am rugat să ne răspundă la trei întrebări.

1 Care este percepţia dumneavoastră referitoare la revoltele din ianuarie 2012?

2 Pe termen scurt, care credeţi că ar fi soluţia de rezolvare a crizei (de exemplu: menţinerea actualei formule politice, remaniere guvern, demisie guvern urmată de alt guvern PDL/guvern tehnocrat/guvern USL/guvern de uniune naţională, demisie/demitere preşedinte, alegeri anticipate parlamentare şi/sau prezidenţiale etc.)

3 Pe termen lung, cum vedeţi posibilă reformarea clasei politice, în cazul în care sistemul politic trebuie fundamental schimbat? (Spre exemplu, reînnoirea/lustraţia actualei clase politice, reinstaurarea monarhiei etc.).

Marian Munteanu, fost lider al Pieţei Universităţii din 1990

1 Cred că există o  reunire a mai multor factori în ceea ce s-a întâmplat şi, posibil,  se  va întâmpla în continuare în următoarele zile. Pe de o parte, avem expresia sinceră a unei nemulţumiri profunde acumulate în timp, a unei dezamăgiri faţă de insuccesul repetat al diferitelor echipe guvernamentale succedate în ultimele decenii, dar, pe de altă parte, sunt şi destule intervenţii ale unor grupuri dirijate, cu agende diferite faţă de obiectivele demonstranţilor şi ale susţinătorilor lor din toată ţara.

2 Când apar asemenea fenomene într-o societate, cel putin într-una democratică, formaţiunile politice capitalizează nemulţumirile populaţiei şi, în mod firesc, le utilizează în favoarea lor. Dacă Puterea va înţelege că este nevoie de o transformare reală a comportamentului său politic, va declanşa alegerile anticipate sau cel putin va oferi o schimbare guvernamentală substanţială. Din nefericire, mi-e teamă că societatea românească nu dispune de resurse suficient de bine coagulate pentru a impune şi soluţiile cuvenite, în acord cu aşteptările oamenilor.

3 Nu numai societatea  românească, orice societate nu poate găsi soluţii decât în măsura în care zone semnificative ale spaţiului ei intelectual, profesional, de iniţiativă, consimt să participe responsabil la o arhitectură societală inteligentă. Când, însă, elitele nu sunt preocupate decât de interese pe termen scurt şi măcinate de orgolii mărunte, rezultatele nu vor fi decât cele care se văd cu ochiul liber de atâţia ani: o ţară secătuită cu o populaţie condamnată fie la exil - căci exil este ceea ce se întâmplă cu cei din străinătate - fie la scufundarea într-o existenţă mizeră. Şi mă refer, în primul rând, la aspectul dezolant al unui spectacol culturaloid-propagandistic, care tinde să transforme pe zi ce trece un popor într-o masă vulnerabilă.  România nu supravieţuieşte datorită «performanţelor»  manageriale ale liderilor vizibili, ci pentru că este aşezată pe un fundament uman încă viu din punct de vedere identitar şi dornic de libertate, care nu se lasă distrus cu atâta uşurinţă. Nimic, însă, nu se poate construi decât prin munca temeinică, solidaritate şi respectul oamenilor unii faţă de alţii.

Alexander Hausvater, regizor

1 Demonstraţiile sunt clar contra puterii, dar, de asemenea, ele exprimă o nemulţumire globală legată de clasa politică şi de felul cum România a fost guvernată după căderea comunismului. Eu consider aceste demonstraţii „istorice"! Dacă-i observăm atent pe oamenii din piaţă, ei se comportă alt­fel: râd, discută, au plăcerea să fie acolo împreună ca să celebreze cam pentru prima oară dreptul de a se exprima democratic. Semnele şi sloganurile expuse sunt personale şi arată o nouă creativitate politică, subiectivă. Asta îmi aminteşte cu plăcere de perioada anilor 1970 în America şi în Europa, cu demonstraţii contra războiului în Vietnam şi acea alianţă detestată de toţi între clasa politică şi lumea corporatistă. Demonstranţii din ianuarie 2012 refuză să fie asociaţi cu partidele politice, cu violenţa, cu lipsa de respect şi comportamentul de maidan al multor politicieni depăşiţi de timp şi de funcţie. Uitaţi-vă la componenta umană a demonstranţilor, este de o varietate remarcabilă - de la tineri la vârstnici, bărbaţi, femei, clase sociale şi culturale diferite, împreună în stradă, pentru a se face auzite. Nu sunt foarte mulţi oameni, dar sunt de calitate, material politic ce nu poate fi neglijat.

2. Visul ar fi crearea unui guvern de salvare naţională care să transcendă conflictele politice şi să se dedice total scoaterii României din crizele actuale, cea economică şi cea politică. Un guvern de tehnocraţi cu experienţă dovedită în gestionare publică, economie, management şi comunicare cu publicul ar fi o modalitate temporară. Poate ei vor fi în stare să introducă o serie de legi care nu vor permite ignoranţa, corupţia şi lipsa de comunicare cu cetăţenii, care domină politica de guvernare din 1990 încoace.

3 Reformarea clasei politice poate fi obţinută numai prin măsuri drastice, atât legale, cât şi morale. În momentul de faţă, toţi cei care au practicat politica în ţara asta, înainte de 1989 şi 20 de ani după, nu mai au dreptul moral de a continua şi ideal ar fi ca ei să devină conştienţi şi să se retragă. Propun crearea unui Tribunal de conciliere naţională, ca acela stabilit în Africa de Sud sub conducerea lui Desmond Tutu, care să încurajeze întreaga populaţie să participe la procesul de selecţie şi de creare a unei noi clase politice. De asemenea, o generaţie întreagă de români născuţi în diaspora trebuie invitată să exprime în ţară normele politice-democrate ale ţărilor libere de unde provine.

Cătălin Tolontan, redactor-şef „Gazeta Sporturilor"

1 Cred că sublimarea revoltelor stă chiar într-o lozincă a manifestanţilor: „Vă rugăm să ne scuzaţi / Nu producem cât furaţi!". Este aici toată ironia depozitată după ce ani în şir li s-a spus românilor că sunt leneşi, ineficienţi şi că e nevoie de austeritate-record, la sânge, ca să se compenseze lipsa lor de randament economic şi nivelul pasămite colosal al acestui stat social. În acest timp, s-a risipit şi s-a furat enorm, din incompetenţă şi lăcomie. A spus-o foarte bine Alina Mungiu chiar la prima ieşire a preşedintelui: „Nu înţeleg de ce cerţi poporul că e prost guvernat!". Poporul a ţinut minte.

2 Soluţia pe termen scurt sunt alegerile anticipate. Criza economică nu e un motiv să menţii încă un an o structură de putere, parlamentară şi guvernamentală, care nu mai are sprijinul populaţiei. Tocmai pentru că se prelungeşte criza avem nevoie rapid de o conducere a ţării schimbată şi capabilă.

3 Soluţia pe termen lung nu există. E nevoie de un milion de soluţii, nu de Soluţie. De un milion de soluţii, luate zi de zi de oameni responsabili care să fie supravegheaţi de cetăţeni care participă.

Marius Ghenea, om de afaceri, proprietarul PC Garage

1 Cred că aceste manifestaţii reflectă un nivel de nemulţumire semnificativ al populaţiei din România, în condiţiile în care ţara a intrat de mai mulţi ani într-o perioadă de criză şi de austeritate, iar perspectivele ieşirii din această criză nu sunt clare pentru populaţie, mai ales în ceea ce priveşte nivelul de trai şi problemele majore ale României: sănătatea, educaţia, infrastructura, dialogul social. Spre deosebire de alte ţări ale Europei, Guvernul României a decis să reducă deficitele bugetare mai ales pe seama populaţiei cu venituri mici, prin măsuri cum au fost tăierile de pensii şi salarii sau mărirea TVA. Aceste măsuri, deşi în principiu acceptabile într-o perioadă de criză, nu au fost însoţite şi de o austeritate similară la nivelul clientelei politice, care a câştigat şi încasat în continuare contracte importante cu statul, în dauna cetăţenilor. În plus, măsurile de austeritate nu au fost dublate de acţiuni ferme şi competente de stimulare a investiţiilor, de susţinere a reluării creşterii economice, aşa încât pare că mai tot ce s-a economisit de la populaţie a fost mai apoi risipit prin cheltuirea discreţionară a banului public.

2 Teoretic, în opinia mea, cea mai bună soluţie ar fi învestirea rapidă a unui guvern de tehnocraţi, care să poată să propună atât soluţii economice viabile pe termen scurt, cât şi să gestioneze administrarea mai corectă a banului public în următoarele luni, până la alegeri. Asemenea soluţii au fost adoptate recent şi în alte ţări europene cu probleme economice, financiare şi sociale, ele funcţionează deocamdată destul de promiţător, oricum mult mai bine decât guvernele politice de tipul Berlusconi, în Italia. S-a vorbit în ultimele zile despre faptul că un guvern de tehnocraţi nu ar putea face nimic pentru că nu ar avea susţinerea politică în Parlament. Însă, în realitate, nici guvernul actual nu are o susţinere legitimă în Parlament, majoritatea fiind totuşi asigurată în prezent în principal de traseiştii politici din Parlament.

3 Cred că soluţia de termen lung are două chei, pe de o parte ieşirea naturală din circuitul politic a unei părţi importante a acestor antireformişti pe considerente legate de vârstă sau, de ce nu, de acţiunile unei justiţii din ce în ce mai independente, iar pe de altă parte, profesionalizarea meseriei de politician şi în România, aşa cum s-a întâmplat şi în democraţiile vechi, consolidate.

Manuela Prajea, profesoară din Mehedinţi premiată cu „Claes Nobel"

1 Eu cred că manifestările stradale din aceste zile sunt rezultatul ajungerii „cuţitului la os". Lipsa unor posibilităţi minime de subzistenţă, lipsa locurilor de muncă, sumbra perspectivă a viitorului, degradarea continuă economică, instituţională, statală, ritmică şi permanentă, perpetuată de-a dreptul obsesiv-compulsiv, sunt în linii mari motivele pentru care, cred eu, România iese în stradă. Ce simt eu? Eu simt că oamenii sunt necăjiţi şi săraci, tare săraci. Au sărăcit lent şi surd, în linişte, îndurând cât au putut până acum. Acum, ei nu mai pot, chiar nu mai au din ce să trăiască şi atunci, împinşi de foame şi disperaţi de viaţă, ies. Doar ei ies.

2 şi 3. Contrar obiceiului general de a propune soluţii oricum şi oricând, indiferent că ne pricepem sau nu, îmi rezerv dreptul de a nu emite păreri într-un domeniu în care nu am nici cunoştinţele şi nici experienţa necesare.

Filip Florian, scriitor

1 Tot ce se întâmplă zilele acestea e 100% îndreptăţit. Dacă e să existe o surpriză, aceea e că se întâmplă aşa de târziu, pentru că, după părerea mea, niciodată în 22 de ani n-a existat o guvernare mai coruptă; hoţia niciodată n-a avut forme atât de imense şi de bine organizate. Regimul Băsescu a dus hoţia în forme de mafie organizată, după cele mai minuţioase reguli. Tot ce fac ei, după părerea mea, e un furt organizat, cu luni de zile înaintea oricăror licitaţii, cu luni de zile înaintea sosirii oricăror fonduri din afară. Cred că vulgaritatea şi mitocănia în limbajul politic n-au fost niciodată atât de scoase în faţă. Traian Băsescu a adus personaje atât de dubioase în funcţii-cheie în stat.

2 Cred că această criză poate fi rezolvată într-un unic mod: alegerile anticipate, cât de grabnice. Ele fireşte că pot fi, tehnic vorbind, greoi organizate. Însă ne aflăm într-o situaţie atât de scandaloasă şi de strigătoare la cer, încât nu trebuie să ne mai împiedicăm de chichiţe legislative. Cred că alegerile anticipate pot fi provocate şi mult mai simplu, nu doar prin tot felul de trocuri politice. Greva generală, de exemplu, este una dintre forme. Un protest de foarte mari dimensiuni pur şi simplu poate paraliza atât de evident toate structurile statului încât, vrând-nevrând, vor fi obligaţi să le facă. Un rol-cheie îl deţine UDMR-ul. Şi măcar în ceasul al 12-lea „trecute fix" ar putea să înţeleagă că nu face decât să gireze o putere scandaloasă, pur mafiotă, 100%. Ar putea, printr-un simplu salt din barcă, în ultima clipă, să provoace aceste alegeri anticipate. Nu trebuie, în niciun caz, acceptate soluţii de compromis cu PDL şi cu Băsescu.

3 Mi se pare o chestiune care nu trebuie discutată acum. Când hoţii îţi pradă casa şi tu dai peste ei în casă când vii de la serviciu sau de la alimentară, nu stai să te gândeşti cum o să zugrăveşti la vară sau ce televizor îţi cumperi în locul celui pe care ţi-l fură. Cred că la asta trebuie să ne gândim azi: cum scăpăm de Traian Băsescu şi de PDL, în întregul lui. Ei au cizelat acest mecanism al furtului până la regulile mafiote. Toţi sunt la fel de vinovaţi.

Radu Blaga, cercetător la École Nationale Vétérinaire d'Alfort

1 Am urmărit protestele pe internet, surprins plăcut că, la 22 de ani după evenimentele din decembrie 1989, mai dăm dovada de spirit revoluţionar, capabil să ne scoată în stradă pentru a ne apăra demnitatea şi a ne exprima voinţa de schimbare. Consider că aceste manifestaţii spontane, dincolo de episodul Raed Arafat, sunt mărturia unei stări de disperare şi de exasperare pricinuite de clasa politică.

2 Un guvern tehnocrat reprezintă cel puţin teoretic soluţia optimă a prezentei crize, atâta vreme cât fiecare minister va fi ocupat de un om capabil şi adecvat domeniului său.

3 Cu siguranţă, clasa politică are nevoie de o reformare şi încă una de amploare, care poate fi realizată simplu printr-o introspecţie şi o analiză sinceră: cel ce va pune înaintea ţării, şi a aproapelui său, propriile interese nu merită să se numească politician în România.

Adrian Cioroianu, istoric

1 Revolta este normală dat fiind sentimentul de insatisficaţie faţă de maniera în care se face politică în România, faţă de maniera în care se se guvernează în România. Mi se pare o revoltă normală şi am văzut foarte multe răbufniri de bun-simţ în piaţă. Protestul nu este plecat doar din criza economică, ci şi dintr-o criză de valori prin care trece societatea românească şi care este vizibilă în politică. Şi, per ansamblu, cred că această revoltă este benefică pentru societatea civilă.

2 Personal, nu îl văd pe preşedintele Traian Băsescu demisionând. Soluţia este demisia Guvernului Boc, pentru că acela care conduce trebuie să plătească. Cred că demisia Guvernului Boc s-ar impune, mai ales pentru maniera discutabilă prin care a gestionat această criză, şi aici mă refer atât la maniera în care a tratat revoltele ministrul Traian Igaş, cât şi la ieşirile publice ale ministrului Teodor Baconschi.

3 Pe termen lung, soluţia este monarhia constitutuţională. Nu vreau să spun că un eventual rege sau regină ar schimba totul ca prin ca farmec, ci, pur şi simplu, am avea un arbitru. Un arbitru, bun sau rău, e mult mai bun decât unul inexistent.