O scrisoare deschisă către români, cetăţeni europeni

Leslie Hawk, co-fondatoarea Asociaţiei Ovidiu Rom, asociaţie care lucrează de 10 ani în România cu copii şi familii sărace, a redactat o scrisoare deschisă către români, în calitate de cetăţeni europeni pe tema educaţiei rromilor. Adevarul.ro vă prezintă scrisoarea lui Leslie Hawke care luptă pentru promovarea oportunităţilor egale pentru persoanele aflate în situaţii de risc din România.

"Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă un virus s-ar răspândi asupra Europei şi ar avea implicaţii severe asupra dezvoltării intelectuale şi fizice a copiilor. Boala i-ar epuiza atât de tare pe copii, încât cei afectaţi nu ar putea să aibă niciodată slujbe responsabile sau să fie membri productivi ai societăţii.

Și ce s-ar întâmpla dacă acei copii care ar fi susceptibili de această boală ar fi şi segmentul care ar creşte cel mai repede? Nu ar exista vindecare pentru această boală, odată contactată, dar ar exista un vaccin care să o prevină.

Cum ar proceda Uniunea Europeană şi statele membre în cazul unei astfel de crize?

Aceasta este situaţia curentă a copiilor de etnie romă în toată Europa. Boala este Lipsa de Educaţie. Antidotul este  educaţia preşcolară de calitate. Creierele copiilor nu se dezvoltă cum ar trebui în medii necorespunzătoare. Este un fapt demonstrat. Nenumărate studii au demonstrat că educaţia timpurie reduce ,,probabilitatea ca acești copii să rămână repetenţi, să aibă nevoie de educaţie specială, să abandoneze școala, să fie șomeri sau să aibă cazier.”

În timp ce Franţa şi România joacă ping-pong între ele, sute de mii de copii primesc mai puţină educaţie decât au primit părinţii lor acum o generaţie. O întreagă generaţie de romi vor fi șomeri dacă nu încep școala la aceeași vârstă cu ceilalţi copii din Europa.

Legea franceză prevede că toţi copiii trebuie să meargă la grădiniţă începând cu vârsta de 3 ani. Conform unui articol recent publicat de NPR (Radioul  Public Naţional, SUA), ,,în Franţa, 100% dintre copiii de 3, 4 și 5 ani beneficiază de educaţie preşcolară. Deci toţi ar începe clasa întâi de pe poziţii de egalitate”.
Ceea ce nu este de fapt adevărat. Cei mai mulţi copii de etnie romă din Franţa nu sunt înscriși în programe de educaţie preșcolară – iar pentru copiii mai în vârstă din familiile ,,repatriate” în România, procesul de transferare a lor de la sistemul francez la cel românesc este cel puţin complicat şi chinuitor atunci când părinţii sunt analfabeţi. Autorităţile nu sunt în mod deosebit cooperante: frecvent copiilor le lipsesc documentele de transfer sau unele hârtii oficiale din străinătate nu sunt recunoscute de directorii școlilor româneşti.

România, ca și Franţa, are legislaţie perfect adecvată pentru drepturile copiilor – dar legile făcute să protejeze și să împuternicească pe cei marginalizaţi nu sunt implementate sau puse în vigoare. Constituţia română declară că educaţia publică este gratuită – dar un raport publicat săptămâna trecută de Salvaţi copiii a concluzionat că anual media cheltuielilor unui părinte pentru educaţia ,,gratuită” este  de aproximativ 500 de euro. Nu e nici o mirare atunci de ce parinţii romi amână înscrierea copiilor lor pe cât de mult posibil (pâna la 8-9 ani). Interesant este faptul că legea care stipulează că şcoala e obligatorie de la 6-7 ani nu e implementată, dar legea care împiedică înscrierea unui copil peste nouă ani este implementată cu stricteţe.

În loc să se joace de-a cine este vinovatul, mai bine membrele UE  ar înrola activ în educaţia preșcolară toţi copiii de etnie romă rezidenţi în ţara lor. O strategie care merită luată în considerare este cea care se  implementează acum cu finanţare din SUA în 20 de comunităţi românești. E simplu: autorităţile locale înscriu  fiecare copil între 4 şi 6 ani (anul viitor va fi intre 3-6 ani) în grădiniţă şi le asigură  un set de haine şi încălţăminte. Părinţii sub limita de sărăcie primesc 12 euro pe lună în tichete sociale atunci când copiii lor au frecvenţă perfectă la grădiniţă. Înscrierile şi prezenţa zilnică au crescut dramatic în comunităţile unde această strategie a fost aplicată.

Analizele economice au demonstrat că banii investiţi în educaţie preşcolară de calitate au un calcul de eficienţă de 3 până la 10 ori din investiţia iniţială. Banca Mondială a estimat în aprilie că se pierde un miliard de euro pe an – doar în România - în productivitate şi venituri din taxe ca un rezultat al şomajului şi angajarea romilor în slujbe ce generează venituri foarte mici. Pe continent, estimările ajung la peste 5 miliarde de euro. Acest lucru nu poate fi redresat decât dacă statele membre UE reacţionează la decalajul de educaţie cu aceeaşi determinare cu care ar rezolva o epidemie medicală"