OTV-ismul în politică

Care este aportul lui Mitică Dragomir la modernizarea României? Anunţul lui Dumitru Dragomir cum că demisionează din PRM pentru a se alătura PDL a fost primit de partidul lui Emil Boc cu

Care este aportul lui Mitică Dragomir la modernizarea României?

Anunţul lui Dumitru Dragomir cum că demisionează din PRM pentru a se alătura PDL a fost primit de partidul lui Emil Boc cu o tăcere crâncenă. Nici primarul Clujului, nici alţi lideri de frunte din Modrogan n-au sărit să demonteze diversiunea: "Cum, acest miliţian aici, în partidul nostru? Niciodată!". Aşadar, linişte dinspre PDL şi semne de întrebare în rest.

Să nu uităm că, de la alegerile din 2004 încoace, PD, devenit apoi PDL, s-a prezentat drept reperul moral într-o lume politică dominată de trădări, de interese şi de cârdăşii. Pe această idee a fost aşezată lupta împotriva corupţiei şi s-a construit discursul lui Traian Băsescu din campania premergătoare referendumului din mai 2007.

"Cei 322" au fost arătaţi populaţiei drept încarnarea răului ce trebuia extirpat din societate. Şi ideea primenirii clasei politice prin votul uninominal pornea tot de la considerente morale. Cam aceleaşi pentru care a fost condamnat şi comunismul.

Acestea au făcut ca o pleiadă de intelectuali publici din România să devină susţinători ai preşedintelui Băsescu şi ai partidului său. De multe ori, intelectualii publici au cauţionat derapajele prezidenţiale (cazul "ţiganca împuţită" şi nu numai ), argumentând tocmai cu angajamentul şefului statului în lupta sa cu răul profund din politică.

În definitiv, contează mai mult angajamentul reformist al lui Traian Băsescu decât nişte accidente lingvistice, spuneau ei. Dar ce vor avea de spus acum? Vor reacţiona vehement? Sau vor pune un asterisc la actul de condamnare a comunismului, sub care vor scrie: "toate acestea rămân valabile, cu excepţia clubului Victoria Bucureşti"?

Racolarea lui Mitică Dragomir va fi imposibil de explicat în limitele discursului moral şi reformist. Fiindcă nimeni nu poate spune care ar fi aportul lui la modernizarea României. În schimb, s-ar vedea într-o altfel de lumină tandemul din Consiliul General al Bucureştiului dintre PDL şi PNG-ul lui Gigi Becali - o copie pe stil nou a PRM.

Ceea ce părea o alianţă de conjunctură s-ar profila drept un angajament politic. Ne-ar arăta un PDL gata să pună pe planul al doilea proiectele de modernizare a ţării, de dragul unor voturi facile aduse de personaje ciudate.

Unii ar putea numi asta "populism pragmatic". Alţii însă ar vedea aici un simplu "OTV-ism politic". Nimic mai mult.