ONG-urile trăiesc pentru că există orfani pentru care primesc bani

Raportorul Consiliului Europei pentru copiii instituţionalizaţi din România, Michael Hancock, respinge acuzaţiile publicate de cotidianul "Financial Times" într-un material publicitar semnat de

Raportorul Consiliului Europei pentru copiii instituţionalizaţi din România, Michael Hancock, respinge acuzaţiile publicate de cotidianul "Financial Times" într-un material publicitar semnat de 33 de ONG-uri româneşti. Organizaţiile reproşau că mii de copii instituţionalizaţi ajung victime ale traficanţilor de droguri şi ale proxeneţilor.
- Monitorizaţi încă din 1989 situaţia copiilor abandonaţi din România. Ce părere aveţi de materialul publicat în "Financial Times"?
- Am văzut, zilele acestea, în România, de la orfani în vârstă de două luni până la adolescenţi de 18 ani. Este uimitor ce progrese a făcut ţara în cazul copiilor instituţionalizaţi, de când am fost eu prima oară aici. A fost un drum greu şi ritmul progreselor unul lent, dar progresele există. Nu poţi spune că este ascunsă realitatea, aşa cum susţine materialul din cotidianul britanic. Nici acum lucrurile nu sunt perfecte în România şi e foarte adevărat că o societate poate fi judecată după felul în care are grijă de copiii ei. România, ca toate ţările postcomuniste, este o ţintă uşoară pentru cei care vor să critice, pentru că se ignoră mereu situaţia iniţială. Este ridicol ca UE, PE sau altcineva să ceară schimbarea situaţiei peste noapte. ONG-urile fac o treabă grozavă cu orfanii, dar să nu uităm că ele trăiesc pentru că există orfani şi primesc bani pentru ei. Materialul apărut în cotidianul britanic este unul publicitar, de promovare a acestor organizaţii. Ele solicită şi ajutor financiar din partea cititorului. Când copiii abandonaţi dispar, dispare şi scopul existenţei ONG-urilor.
- Materialul este o pledoarie pentru reluarea adopţiilor internaţionale. Consideraţi că ele reprezintă o soluţie pentru orfanii români?
- Este stupid să excluzi sub orice formă adopţiile internaţionale. Nu poţi nega că există posibilitatea ca adopţia în străinătate să fie şansa vieţii pentru unii dintre copiii români abandonaţi. Dacă îţi pasă de aceşti copii, trebuie să iei în calcul toate variantele. Dar trebuie bine verificat dacă ţara şi părinţii adoptivi sunt pregătiţi să-şi asume o astfel de răspundere.
- Sunt cunoscute cazurile în care copii români adoptaţi de familii străine au fost abuzaţi, obligaţi să se prostitueze ori au devenit victime ale traficului de organe.
- Este adevărat. În apropiere de Portsmouth, oraşul meu, au existat în urmă cu 10 ani cazuri de copii romi adoptaţi care s-au transformat în poveşti dezastruoase. Copiii au devenit infractori. Imediat după Revoluţie, imaginile cu copii abandonaţi din România au făcut înconjurul lumii. Occidentalii s-au gândit să ajute. Dar s-au gândit la adopţie ca la cumpărarea unui căţeluş, de Crăciun. şi nu erau pregătiţi să devină părinţi şi să-şi asume responsabilitatea pentru aşa ceva. În Marea Britanie, lucrurile s-au îmbunătăţit de la jumătatea anilor 90. Părinţii adoptivi trebuie să se pregătească trei ani ca să poată să devină părinţi.