OBICEIURI Halloween vs. Ziua Morților în imagini. De la celebrii zombie până la mormintele "aprinse" de mii de lumânări

0
Publicat:
Ultima actualizare:

O singură zi desparte două dintre cele mai înfricoșătoare sărbători ale lumii, Halloween, celebrată pe 31 octombrie, și Ziua Morților, un obicei autohton marcat pe 1 noiembrie, când românii din zona Transilvaniei merg în cimitire și aprind lumânări.

Sărbătoarea Halloween este celebrată, în special în țări precum Statele Unite, Marea Britanie, Canada și Irlanda, în noaptea de 31 octombrie. În ultimii ani, tradiția internațională a devenit din ce în ce mai populară și în România.

Istoria acestei sărbători a luat naștere acum mai bine de 2000 de ani în festivalul păgân al celților din Irlanda, Franța și Anglia, numit Samhain. Din acest motiv, Halloween-ul duce cu gândul la practicile oculte. În anumite tradiții păgâne, noaptea de 31 octombrie este considerată magica, iar lumea spirituală poate intra în contact cu lumea fizică. Mai mult, vechile civilizații celte sărbtoreau Anul Nou pe 1 noiembrie. În această zi, celții marcau sfârșitul verii și al recoltei și se pregăteau de începutul iernii, perioadă asociată adesea cu moartea.

image
image
image

Click pe fotogalerie pentru a vedea mai multe imagini!

Festivalul celților, strămoșul Halloween-ului

Ei credeau că, în noaptea din 31 octombrie, tărâmul celor morți invadează lumea reală și că fantomele vin să bântuie pământul. Toate acestea stricau recoltele și stârneau revolte între cei vii. Din acest motiv, păgânii au născocit Samhain-ul, un festival în care sacrificau animale pentru a fi ocrotiți de spiritele rele. Celții purtau costume înspăimântătoare din piele și capete de animale și făceau focul. De aici se provine și obiceiul dovleacului cu lumânări în interior. Ei credeau că, astfel, vor fi protejați pe parcursul iernii de fantomele venite să îi bântuie.

image
image
image

Click pe fotogalerie pentru a vedea mai multe imagini!

După cucerirea romană, festivalul celților a fost combinat cu două sărbători de origine romană: Feralia și Ponoma. Mai târziu, prin anii 1930, în America a fost adusă de către coloniștii englezi o variantă foarte asemănătoare cu Halloween-ul de astăzi. Sărbătoarea se baza pe comunitate, în cadrul căreia erau organizate parade și petreceri. Tot atunci a reapărut și fenomenul „trick or treat‟, care se trage din paradele de Ziua tuturor sfinților din Anglia. Atunci, cei săraci le cereau mâncare celor mai înstăriți. Ei le oferea sărmanilor niște plăcinte numite „prăjituri de suflet‟. Drept recunoștință, cerșetorii se rugau pentru sufletele celor morți din familia bogaților.

O afacere profitabilă pentru patronii de cluburi

În România, sărbătoarea a devenit din ce în ce mai populară, mai ales în rândul tinerilor, care se costumează și organizează petreceri tematice în cluburi. Halloween-ul din țara noastră este folosit, mai mult, ca pretext pentru o noapte de distracție. Localurile sunt decorate cu dovleci ciopliți, scheleți și pânze de păianjen, pentru ca atmosfera să devină cât mai înfricoșătoare, iar clienții cu dare de mână să petreacă până dimineața. 

image
image
image

Click pe fotogalerie pentru a vedea mai multe imagini!

Halloween-ul nostru, „Ziua Morților‟ din Transilvania

Etnologii susţin că „Ziua Morţilor“ sărbătorită la 1 noiembrie este un obicei citadin care nu a ajuns în multe sate din Transilvania. Pomenirea morţilor se face în anumite zone rurale primăvara şi constă în pomenile date în curtea bisericilor sau obiceiul de a aşeza pe prispa casei o bucată de pâine, o cană cu apă şi o lumânare aprinsă.

Obiceiul de „Luminaţie”, care costă în aprinderea de lumânări pe morminte pentru pomenirea celor trecuţi în nefiinţă, în noaptea de 1 noiembrie, a fost împrumutat, la mijlocul secolului trecut, de la catolici.  Etnologii spun că este vorba de un obicei citadin din Ardeal şi Banat, care treptat s-a răspândit şi în zona rurală. La început, părea o modalitate comodă prin care orăşenii îşi puteau comemora morţii. Se mergea prin cimitire, se aprindea câte o lumânare şi, dacă şi catolicii făceau asta în prima noapte din luna noiembrie, ortodocşii au preluat obiceiul.

Tradiţii amestecate

Cu toate acestea, mai există sate în toate judeţele din Transilvania în care obiceiul „Luminaţiei“ nu a ajuns. Mai există şi acum comunităţi de credincioşi care îşi comemorează morţii primăvara, în postul Paştelui. Ioan Cuceu, directorul al Arhivei de Folclor a Academiei Române, susţine că este imposibilă o delimitatre zonală a obiceiurilor de pomenire a morţilor în Ardeal.

image
image
image

Click pe fotogalerie pentru a vedea imagini cu lumânările aprinse în cimitir de Ziua Morților!

„Astfel, se poate ca într-un sat din zona Bihorului, de exemplu, să se ţină luminaţia în noiembrie, iar la două sate distanţă, oamenii să-şi pomenească morţii primăvara, punânâd pe prispă sau pe pervazul geamurilor căni cu apă, pâine cu sare şi o lumânare aprinsă. Iar la alte două sate distanţă cei trecuţi în nefiinţă pot fi pomeniţi prin slujbe la biserică ţinute primăvara, urmate de mese în curţile bisericilor. În alte sate, primăvara localnicii îşi trimit copiii pe la alte case cu căni umplute cu apă, lapte sau vin, pe care le dau de pomană în amintirea morţilor,” explică etnologul.

Obiceiul strămoşilor

Adevăratele rituri, ale căror rădăcini se pierd în negura timpului, ţin de pomenile din curtea bisericilor. «Obiceiul moşilor», larg răspândit în satele din Ardeal, este ţinut şi acum cu sfinţenie, primăvara. Cei mai bogaţi reprezentanţi ai comunităţii pregătesc o masă îmbelşugată, de care se bucură oamenii mai sărmani. „Pomenile constând în castroane cu mâncare şi căni din lut cu vin, dar şi colaci, se întind peste morminte. Desigur, se aprinde şi o lumânare, pentru a călăuzi sufletele celor decedaţi”, explică muzeograful Janeta Ciocan.

În alte zone, mai ales în Ţara Lăpuşului din Maramureş şi în unele părţi ale Bihorului şi Clujului, colacii sunt urcaţi în pod sau agăţaţi de stâlpii gardurilor. „Stâlpii reprezintă, practic, strămoşii familiei respective. De aceea, uneori, sunt ciopliţi chiar în forme umane. Odată colacii aşezaţi pe garduri, se spune că morţii sunt împiedicaţi să se întoarcă în chip de strigoi”, mai spune Ciocan.

image
image
image

Click pe fotogalerie pentru a vedea mai multe imagini cu lumânările aprinse în cimitir de Ziua Morților!

Acelaşi etnolog precizează că, de asmenea, un alt obicei este acela ca pentru sufletul mortului, bătrânele să aşeze pe prispa casei sau pe pervazul geamului o bucată de pâine, o cană cu apă, sare şi o lumânare aprinsă. „Se spune că sufletul mortului se întoarce să vadă ce se întâmplă cu cei rămaşi pe această lume şi atunci acesta mănâncă pâine, bea apă şi se odihneşte”, arată Janeta Ciocan.

Luminaţia – fast cu iz de afaceri

Potrivit cercetătorilor, obiceiul luminaţiei s-a extins în ultimii ani de la oraş la sat. Cu toate că sătenii sunt mai conservatori, unii au ajuns să ţină şi ei acest obicei. Românului îi place fastul, iar luminaţia s-a transformat în fast. Noaptea de 1 spre 2 noiembrie transformă cimitirele din Transilvania într-un adevărat spectacol nocturn de lumini.

Lumânarea, elementul de unitate. Indiferent de perioada de pomenire a morţilor, toamna sau primăvara, un element rămâne constant – lumânarea. Cei mai mulţi specialişti susţin că lumânarea aprinsă are ca scop călăuzirea sufletelor celor morţi. Unii cercetători spun că semnificaţiile lumânării aprinse au fost preluate din antichitate, de la greci şi de la romani.

Surse foto: travelblog.org, holyblasphemy.net, girlshue.com

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite