Nova Brasilia

Ne visăm pe plajele din Copacabana şi am dansa la Rio de Janeiro - dacă distanţa nu ar fi atât de scumpă, iar împuşcăturile din stradă tot mai dese. Bărbaţii ştiu că Pele ar fi

Ne visăm pe plajele din Copacabana şi am dansa la Rio de Janeiro - dacă distanţa nu ar fi atât de scumpă, iar împuşcăturile din stradă tot mai dese. Bărbaţii ştiu că Pele ar fi trecut printre Ronaldo & Ronaldinho, iar femeile şi-o amintesc pe Isaura. Nu puţini au auzit de Girl from Ipanema, mai puţini de trio Joao Gilberto, Carlos Jobim, Baden-Powell; încă şi mai puţini de Villa-Lobos.

Despre Brazilia se vorbeşte însă tot mai mult ca despre puterea regională din sudul Americii. Fostul sindicalist care a candidat de atâtea ori cât a fost necesar ca să câştige preşedinţia nu este un Don Quijote. Lula da Silva n-a privatizat compania petrolieră de stat Petrobras - dar a conectat-o la Gazprom. Nu i-a izgonit pe latifundiari de pe moşii, dar menţine speranţa distribuirii de pământuri pentru lucrătorii agricoli. Nu se înarmează împotriva Statelor Unite, ci încearcă să coopereze cu americanii cât mai la egalitate. Încearcă să limiteze defrişarea Amazoniei, dar acceptă necesitatea câmpurilor de soia pentru export în China.

Chiar şi cu un preşedinte ales de clasele mici dar largi, Brazilia rămâne însă o altă putere emergentă cu mare risc seismic social: prăpastia dintre "casta" pururi bogată şi sărăcimea care puieşte în favelas este încă acoperită doar cu focuri de arme. Chiar şi la periferia Brasiliei - capitală construită de la zero, în inima ţării, pentru a simboliza şi administra unitatea statală a jumătăţii de limbă portugheză a Americii Latine.