Noroiul romanesc si portarul de import

Rezultatele obtinute de echipele romanesti in meciurile de joi seara, egalul din Ghencea dintre Steaua si Liverpool, dar si umilinta de la Moscova, au fost influentate de probleme vechi, care, pentru

Rezultatele obtinute de echipele romanesti in meciurile de joi seara, egalul din Ghencea dintre Steaua si Liverpool, dar si umilinta de la Moscova, au fost influentate de probleme vechi, care, pentru ca nu au fost rezolvate la timp, au lovit in cele doua echipe acum, exact cand ne era lumea mai draga: noroiul din Ghencea si "apararea-svaiter" a dinamovistilor. 20.000 de fani stelisti au infruntat ploaia si frigul ca sa mearga in Ghencea si sa vada fotbal. Ca n-au avut parte, nu e vina lor. Gazonul din Ghencea era pregatit pentru orice, de la lupte in noroi la orezarie, mai putin pentru fotbal. Nu spune nimeni ca pe un teren bun Steaua invingea cu siguranta pe Liverpool. Nicidecum. Dar avea o sansa sa-si joace fotbalul pe care il stie. Din pacate, problema aceasta nu este una noua, ci are vechime, pentru ca de ea s-a lovit, si inca rau, chiar Nationala. Toata lumea a injurat Guvernul si pe Nasul Mircea Sandu pentru ca s-au cheltuit bani publici ca sa jucam in nisip, si nu pe iarba, dar pe Becali nu il injura nimeni. Iar el nu este cu nimic deosebit de ei. Aceeasi aroganta in declaratii, aceleasi promisiuni populiste si aceleasi esecuri. Steaua este o afacere privata, pe care o gestioneaza Gigi Becali si fiecare face ce vrea cu banii lui. Este adevarat ca le-a dublat salariile jucatorilor, ca le-a promis, si platit, prime mari, ca a adus o stabilitate financiara, iar acest lucru se vede in jocul elevilor lui Piturca, dar mai mult de atat nu a facut. "Va promit eu ca gazonul o sa fie impecabil la ora meciului", a spus Becali, cu aroganta cu care declama in scandalul cu selectionerul Iordanescu: "Eu sa-mi cer scuze? Pai, eu sunt Gigi Becali!". Joi, insa, in Ghencea, noroiul trecea de gleznele stelistilor, asa cum trecea nisipul de gleznele lui Chivu, Mutu sau Dorinel Munteanu, in meciul cu Danemarca. In mod normal, ca un patron care se respecta, Gigi putea sa bage mana in buzunar, sa scoata cele cateva zeci de mii de dolari necesare unui nou gazon. De fiecare data cand i se reproseaza mocirla de pe Ghencea el spune ca nu este stadionul lui si ca daca i-l da ministerul il repara. Altfel, nu. Orice om de bun-simt isi da seama ca Gigi le forteaza mana celor de la minister, asteptand sa fie improprietarit si cu Stadionul, dar pana cand o sa se intample asta, daca se va intampla vreodata, sufera fotbalul. Mai mult, un gazon bun pe Steaua ar insemna si o protejare a investitiilor sale. Becali nu vrea sa dea 100.000 de dolari pe un gazon nou, dar il plateste cu 200.000 de dolari pe Aliuta, cu cate 100.000 de dolari pe Raducanu si Radoi. Or, imaginati-va ca la un nou meci in noroiul de pe Ghencea unul din starurile sale se accidenteaza, si Becali ii plateste zecile de mii de dolari fara sa aiba nici un beneficiu de pe urma lui. Becali se face ca nu vede ca Steaua se chinuieste enorm din cauza noroiului, si lasa impresia ca nu-si iubeste echipa atat de mult pe cat sustine. Nu de altceva, dar pe gazonul pe care el il poate pune in Ghencea ar juca doar Steaua, iar daca Becali se supara si pleaca, nimeni nu-l impiedica sa ia gazonul cu el. Ar fi o cheltuiala in folosul fotbalului. Dar ce rost are sa-i reprosezi lui Gigi Becali gazonul prost de pe Ghencea cand el nu stie cine a inscris, pentru Steaua, penalty-urile care, in 1986, au adus Cupa Campionilor Europeni in Romania... Dincolo, la Dinamo, gazonul este in regula, atacul este in regula, si cam atat. Probabil ca Ioan Andone viseaza ca este antrenorul nationalei Braziliei, care, spre sfarsitul secolului trecut, cand toata lumea isi propunea sa nu primeasca gol, obiectivul lor era sa inscrie un gol mai mult decat adversarii. Pana acum, lui Andone i-a mers si asa, patru goluri date, trei primite, dar a fost nevoie sa mearga la Moscova ca sa descopere ceea ce toata lumea stia: apararea dinamovista nu exista. Un semnal de alarma fusese tras in urma cu o luna, la Donetk, cand portarul Delwarte, ales de pe internet si adus pe bani grei din Belgia, de parca in Romania nu mai erau portari buni, a gafat incredibil. El a sutat intr-un adversar, ucrainenii au luat conducerea cu 2-1, si daca nu venea pauza poate ca romanii ar fi cedat psihic. O asemenea gafa poate darama orice echipa. Ca nu s-a intamplat cu Dinamo, atunci, tine de noroc. Joi seara, insa, Delwarte, trimis din nou in teren de Andone, de parca ar fi uitat returul cu Donetk, a mai gafat de trei ori. Nici o echipa din lume, oricat de buna ar fi, nu are cum sa castige cand in poarta este Delwarte. Nici un atacant nu se simte confortabil acolo in fata cand stie ca fiecare minge pe care o pierde se poate transforma intr-un gol. Ce sa mai spunem de mijlocasi sau de fundasi care, tentati sa faca incursiuni in careul advers, se vor gandi de trei-patru ori inainte sa-l lase pe belgian singur cu adversarii. Si cand te gandesti ca in timpul acesta, Prunea, un dinamovist veritabil, probabil cel mai bun portar roman din campionatul intern, joaca la Brasov pentru ca de la Dinamo a fost gonit...