Nevroza Crăciunului

Acum încep cele mai întunecate zile ale anului. Acest fenomen al revoluţiilor pământului a definit multă vreme o latură a psihicului uman. Pentru următoarele două săptămâni, zilele se

Acum încep cele mai întunecate zile ale anului. Acest fenomen al revoluţiilor pământului a definit multă vreme o latură a psihicului uman. Pentru următoarele două săptămâni, zilele se scurtează, nopţile cresc, iar ochii tuturor se îndreaptă spre ceea ce va urma. 

Sigur că America aşteaptă cu nerăbdare însănătoşirea economiei, o speranţă strâns legată de viitoarea inaugurare prezidenţială.
Aşteptarea, în mod normal cea mai pasivă dintre experienţe, este cu siguranţă obositoare în  aceste săptămâni dinainte de revenirea soarelui. Sărbătorile de sezon – fie că sunt religioase, festivalurile luminii sau numai sesiuni de cumpărături –, toate exprimă o dorinţă fundamentală.

În calendarul creştin, aceasta este perioada adventului, care înseamnă venire. Naşterea Domnului a fost amplasată în solstiţiul de iarnă, astfel încât lungirea zilelor poate fi privită ca o emblemă a Dumnezeului absent, cunoscut şi ca lumina din lumină.
Înainte ca prezenţa lui Dumnezeu să fie simţită, trebuie să ne confruntăm cu absenţa lui, iar această absenţă este primul cadou al lunii decembrie.

Ce relevă frenezia cumpărăturilor de sărbători? Oamenii sunt concepuţi cu o constitutivă incapacitate de a fi mulţumiţi cu momentul  prezent (“concepuţi“, aşa cum spune tradiţia, „în păcatul orginar“). La această insatisfacţie intrinsecă fac apel cu atâta eficienţă ideile de achiziţie şi de consum, pe baza cărora s-a construit un întreg sistem financiar. Cele mai întunecate zile ale anului, atunci când inconştientul este la mila dorinţei, declanşează inevitabil mecanismul comercial al dorinţei. Nu mai contează atât ce se cumpără, cât efervescenţa pură a cumpărăturilor.

Capitalismul se bazează pe o iluzie. Nu este numai durerea amânată a unei facturi de card care vine mai târziu, ci şi regretul inevitabil atunci când, odată ajuns acasă, cumpărăturile dezamăgesc. Este posibil ca actuala criză economică să fie ultima răfuială cu minciuna că fericirea poate fi cumpărată?

Nu e curios că depresia este cuvântul de ordine atât pentru colapsul economic, cât şi pentru căderea nervoasă? Despre ultima se spune că este o boală compusă din trei părţi: Ziua Recunoştinţei, Crăciunul şi Anul Nou. Ghinionul nostru în acest an este că decepţiile eonomice şi emoţionale au venit împreună la momentul „perfect”, pentru a declanşa o epidemie de proastă dipoziţie, diagnosticată uneori ca o dezordine afectivă sezonieră (SAD) legată de absenţa luminii.

Amintirile şi aşteptările definesc luna decembrie - nostalgia pentru vacanţele de altădată, scrisorile către Moş Crăciun -, deoarece trecutul şi viitorul sunt zone nepoluate ale conştiinţei. Prezentul este întotdeauna mai puţin decât ar putea să fie, iar această conştientizare modelează profund condiţia umană.

Material preluat din cotidianul “International Herald Tribune”