Nepregătiţi pentru spectacol

După ceea ce s-a întâmplat, ar trebui desfiinţată întreaga competiţie În fotbalul din Italia circulă o vorbă: "Ultima etapă ar trebui desfiinţată". Aluzie la numărul mare de

După ceea ce s-a întâmplat, ar trebui desfiinţată întreaga competiţie

În fotbalul din Italia circulă o vorbă: "Ultima etapă ar trebui desfiinţată". Aluzie la numărul mare de meciuri suspecte din runda ce încheie campionatul. La noi, după tot ce s-a petrecut în acest sezon, ar trebui desfiinţată întreaga competiţie, a cărei credibilitate a fost afectată grav de ultimele evenimente: arbitraje scandaloase, butoane, lovituri pe sub masă. Violenţă verbală, rasism, xenofobie. Decădere morală. Corupţie.

În definitiv, nu acoperirea regulamentară a arbitrului meciului Rapid-Steaua trebuie să fie în discuţie. Problema este fundalul pe care s-a luat această hotărâre, fie ea conformă cu legile fotbalistice. Din cauza unui mediu profund viciat, o decizie corectă în litera ei nu mai ajunge nici să facă lumină, nici să îndrepte lucrurile. Ci doar sporeşte neîncrederea. Naşte noi întrebări. Creează premisele unui nou scandal.

De ce s-a ajuns aici? Explicaţiile pot fi multe. Una însă le-ar putea cuprinde pe toate. Sistemul fotbalului românesc nu este pregătit să ofere ceea ce fotbalul oferă peste tot în lumea civilizată: spectacol. Fotbalul românesc nu este îndreptat către suporter.

Câte cluburi din România finanţează din bugetele lor programe pentru suporteri? Câte se preocupă să creeze în jurul terenului o atmosferă care să atragă publicul doritor de spectacol şi nu tot felul de frustraţi, de puşti cu capete rase şi creiere spălate? Aţi ghicit: niciunul.

Au cerut vreodată FRF şi LPF din partea cluburilor aplicarea unor politici pentru atragerea spectatorilor civilizaţi şi îndepărtarea celor turbulenţi? Există, printre criteriile de licenţiere a cluburilor, măcar unul privitor la programele pentru public?

Probabil am cere prea mult de la nivelul de cultură al conducătorilor. Fiindcă, în realitate, fotbalul românesc nu este decât un mijloc de satisfacere a orgoliilor unor pocherişti cu nările umflate de mirosul banilor din Liga Campionilor. Suporterii? O masă ignorată. Jucătorii? În niciun caz nişte artişti. Doar nişte gladiatori puşi să se bată pentru plăcerea "Împăratului". Arbitrii? Oficialii? Nişte pioni.

Degeaba ne amăgim că suspendând terenuri şi interzicând accesul în tribune pentru câţiva dezaxaţi prinşi asupra faptului vom face paşi înainte. Acte de violenţă vor mai exista şi nu este sigur că arbitrii vor opri toate meciurile.

Ceea ce se petrece în tribune nu este decât efectul ultim al semnalelor venite de acolo, din vârful fenomenului. Cât timp acolo colcăie viruşii, să nu ne aşteptăm la altceva. Oricând minţile slabe ale băieţilor de peluză vor putea fi tulburate. Iar asta se va întâmpla cât timp fotbalul din România va fi dominat de personaje ce confundă spectacolul cu caftul de cartier.