Negocieri pe linie moarta

A fost suficienta prelungirea protestului sindicalistilor de la calea ferata cu o greva generala de patru ore pentru a se dovedi cat de vulnerabila este economia romaneasca. La 15 ani de la

A fost suficienta prelungirea protestului sindicalistilor de la calea ferata cu o greva generala de patru ore pentru a se dovedi cat de vulnerabila este economia romaneasca. La 15 ani de la abolirea sistemului economic centralizat, Romania ramane prinsa in chinga monopolului companiilor de stat. Aparenta restructurare din domeniul transporturilor CFR isi arata cu prisosinta marginile. Greva a paralizat, pur si simplu, societatea in ansamblul ei. Atat liderii protestatarilor, cat si autoritatile s-au preocupat, in primul rand, de respectarea cadrului legal, in litera lui. Asa se explica si faptul ca, pentru prima data, Justitia a dat unda verde unei miscari sindicale de o asemenea amploare. Conform legii, incetarea activitatii trebuie facuta cu asigurarea unei treimi din activitatea normala a trenurilor. In realitatea de zi cu zi, nu se opereaza insa cu zecimale, ci cu intregi. Un parinte are un singur copil pe care trebuie sa-l duca la oras, sa dea examenul la liceu. Un batran are doar o viata de aparat, venind la spital dupa ce leacurile babesti s-au dovedit a-i fi inutile. Dupa ce a convins cu greu bancile sa-i dea un imprumut de 50 milioane de euro pentru punerea in functiune a unei fabrici de cherestea, un investitor are acum pierderi de 100.000 de euro pe zi. Creditorii nu-i vor accepta plata doar a unei treimi din ratele lunare. Autoritatile sunt depasite de situatie. Ele nu cunosc in profunzime ce se intampla in acest sector. Implicit, nu au identificat resorturile acestui protest. Drept solutie, premierul Tariceanu a apelat la declaratii de seminar de genul "Va trebui sa recalibram sistemul de transport pe calea ferata". La randul sau, vicepremierul Copos se lanseaza in amenintari voalate de genul "CFR Marfa va fi scos la privatizare". Nu exista un plan B, de rezerva. Executivul merge pe improvizatii de moment, spre deosebire de liderii ceferistilor. Si nici macar la asta nu se pricep. S-au dus vremurile cand amenintarea cu levierul putea scurta o greva la CFR. La timona Ministerului Transporturilor, Traian Basescu avea si autoritatea, si stiinta manipularii levierului pentru a-i urca pe ceferisti in vagoane. Singura actiune curajoasa a lui Gheorghe Dobre a fost sa dea onorul minerilor, in 1990, la trecerea garniturilor prin Craiova, cu destinatia Bucuresti. Pentru a nu deveni acarul Paun, actualul ministru al Transporturilor mai poate doar sa traga speranta ca vor trece repede cele cinci zile pana la medierea conflictului de munca. Dupa doua saptamani de la incetarea partiala a lucrului, grevistii sunt, la randul lor, constienti ca trecerea timpului nu-i avantajeaza. Instanta nu le va fi favorabila daca incalca legea. Vor pierde si cel mai important sprijin - sustinerea populara. Gradul de suportabilitate al societatii este limitat. Protestul din aceste zile marcheaza o noua etapa in miscarea sindicala. Este pentru prima oara cand revendicarile sindicalistilor sunt simple si clare. In tiparul grevelor de pana acum, autoritatilor li se inainta invariabil o lista a cererilor semanand cu cartea de telefon. Pretentiile erau desprinse parca din Povesti nemuritoare, cu cresteri salariale intr-o luna cat la altii in sase. In primavara, postasii inca mai persistau in ideea "cere cat mai mult, doar-doar vei obtine ceva". In final, s-au ales cu mai putin decat li s-ar fi oferit inaintea grevei. Senzatia pe care o lasa grevistii de la CFR este ca nu sunt din cale-afara de nemultumiti. Tocmai de aceea pare greu de inteles incrancenarea lor. Este insa doar o schimbare de tactica in tehnica negocierii cu administratia centrala: "Cerem mai putin si nu cedam nimic. Pentru asta contribuie membrii nostri la fondul de greva". Sindicalistii si-au acordat mesajul pentru a-si conserva rolul si pozitiile in fata celor pe care ii reprezinta. Guvernul, nu.