Ne-ndrăgostim în trei timpi şi cât mai multe mişcări

La început e dorinţa sexuală determinată de testosteron şi estrogen. Urmează atracţia de care sunt responsabile dopamina, adrenalina şi serotonina, apoi se ajunge la ataşament, controlat de

La început e dorinţa sexuală determinată de testosteron şi estrogen. Urmează atracţia de care sunt responsabile dopamina, adrenalina şi serotonina, apoi se ajunge la ataşament, controlat de ocitocină şi vasopresină. Limbajul trupului e esenţial

Cântată de poeţi şi scriitori, dragostea îi fascinează deopotrivă şi pe oamenii de ştiinţă. De la reţeta complicată a hormonilor care influenţează fidelitatea soţilor, la gesturile care trădează simpatia faţă de o anumită persoană şi până la simetria chipului, dragostea pare a fi din ce în ce mai mult o ecuaţie pe care neastâmpăraţii şi neobosiţii "oameni de ştiinţă" încearcă să o descifreze complet.

Dr. Helen Fisher, specialist în antropologie la Universitatea Rutgers, din New Jersey, a descoperit că există trei stadii ale procesului de "îndrăgostire", fiecare etapă fiind dominată de excreţia anumitor hormoni. Primul stadiu este dorinţa sexuală. Dorinţa de a face sex cu persoana care ne interesează este determinată de testosteron şi estrogen. Abia în următoarea fază intervine atracţia, susţine dr. Fisher. În "creuzetul" atracţiei dintre doi parteneri, devin active mai multe substanţe: dopamina - a cărei secreţie este stimulată şi de cocaină sau nicotină, adrenalina - care ne face să simţim că ne bate inima "gata să iasă din piept" - şi serotonina - care stimulează centrul plăcerii şi senzaţiile de euforie, dar care, în exces, poate determina uneori apariţia unor stări vecine cu nebunia.

Cea de-a treia fază şi cea mai profundă este ataşamentul. Acesta este momentul în care cuplul devine stabil, în care eventual relaţia se termină printr-o căsătorie. Răspunzător pentru relaţiile de durată este un alt hormon, ocitocina, secretat de hipotalamus şi care provoacă lactaţia sânilor şi legătura specială dintre mamă şi copil. Hormonul este eliberat şi în organism în timpul orgasmului. De altfel, concluzia studiilor cercetătorilor este foarte clară: cu cât doi oameni fac dragoste mai des, cu atât este mai profundă legătura dintre ei. Vasopresina este o altă substanţă chimică importantă într-o legătură de durată. A fost descoperită la animalele monogame (care au cupluri ce durează toată viaţa). Acestea secretă foarte multă vasopresină.

Curioşi din fire, oamenii de ştiinţă au inhibat artificial, la animalele de laborator, secreţia de vasopresină a masculilor monogami şi au observat că imediat "afecţiunea" lor faţă de "consoarte" a dispărut. Nu au mai oferit niciun fel de protecţie femelelor lor şi au început să se împerecheze cu alte femele. Prin urmare, specialiştii au tras concluzia că, pentru a-şi fideliza soţii, înainte de alte trucuri, femeile măritate ar trebui să se gândească la o operaţie chirurgicală care să stimuleze secreţia de vasopresină a soţilor.

Limbajul trupului este un alt instrument care dezvăluie adevăratele sentimente pe care o anumită persoană le are faţă de cei din jur. Spre exemplu, psihologii susţin că, într-o discuţie obişnuită, 55% din comunicare se face prin limbajul trupului, 38% prin tonul şi viteza de vorbire şi numai 7% prin limbaj efectiv. De aceea, specialiştii le sfătuiesc pe femeile care vor să cucerească un bărbat să se folosească mai puţin de cuvinte şi mai mult de gestică.

0,7 - un raport atractiv pentru bărbaţi

Simetria trăsăturilor este un alt element al ecuaţiei atracţiei dintre parteneri. Se pare că cei mai mulţi oameni sunt atraşi puternic de persoanele cu trăsături simetrice. Oamenii de ştiinţă susţin că motivul este simplu: trăsăturile asimetrice sunt semne ale unor probleme genetice ascunse. Până şi materialismul femeilor este explicat de cercetători: femeile nu sunt atât de pretenţioase în privinţa simetriei partenerului, dar caută instinctiv un "mascul" care să le poată pune la dispoziţie hrană şi adăpost. Ele se uită în primul rând la statutul şi situaţia lui financiară. De asemenea, nu numai simetria trăsăturilor contează, ci şi proporţia corpului. "Se pare că instinctiv bărbaţii preferă femeile a căror proporţie talie-şolduri este de 0,7", susţine dr. Fisher. Măsurătorile au evidenţiat faptul că toate candidatele învingătoare la Miss World au această proporţie. Şi pentru această preferinţă există o explicaţie ştiinţifică: proporţia dintre talie şi şolduri este un indicator al fertilităţii. Atunci când unei femei i se îngroaşă talia, ea devine mai puţin fertilă. Proporţia este sesizată inconştient, iar femeia devine mai puţin interesantă pentru bărbaţii care caută partenere sănătoase, capabile să le ofere urmaşi viabili. Preferinţele noastre inconştiente faţă de anumite criterii fizice merg chiar şi mai departe: instinctiv, afirmă specialiştii, preferăm persoane care ne seamănă.

Divorţul, înscris în "buletinul genetic"

Psihologul David Perrett, de la Universitatea St. Andrews din Scoţia, a făcut un experiment pe studenţii săi, experiment care demonstrează teoria sa. El a scanat fotografia studenţilor şi a modificat imaginea acestora astfel încât ei să nu se poată recunoaşte. Apoi, fiecare student a fost pus să aleagă dintr-o mulţime de fotografii chipul care i se pare cel mai atrăgător. Toţi au ales fotografia cu propriul chip modificat aşa încât să nu-l poată recunoaşte. Dincolo de preferinţa pentru propriul chip, s-a descoperit că cele mai multe cupluri au câteva trăsături similare: volumul plămânilor, lungimea degetelor din mijloc, circumferinţa încheieturilor şi a gâtului, mărimea urechilor şi a lobului urechii.

Cât despre întrebarea care ne bântuie pe toţi cel puţin o dată în viaţă: "Va dura?", se pare că până şi tendinţa de a divorţa este moştenită genetic.

Se pare că, instinctiv, bărbaţii preferă femeile a căror proporţie talie-şolduri este de 0,7
Dr. Helen Fisher,
antropolog