Ne-am integrat în UE: şpaga se măsoară în euro!

În timp ce pacienţii sunt deranjaţi că trebuie să "cotizeze" pentru a avea acces la servicii medicale, personalul medical se plânge că, pentru a obţine un post într-un spital bun, este

În timp ce pacienţii sunt deranjaţi că trebuie să "cotizeze" pentru a avea acces la servicii medicale, personalul medical se plânge că, pentru a obţine un post într-un spital bun, este nevoit, la rândul lui, să ofere "atenţii băneşti".

Şpăgile din sistemul de sănătate, denumite elegant "plăţi informale", au devenit un fel de "lege tacită", de care cei mai mulţi dintre noi ţin cont atunci când au o problemă de sănătate. Ciocolata chinezească, cafeaua sau pachetul de Kent, atenţii care altădată deschideau multe uşi, au fost înlocuite de câţiva ani cu plicul de bani, strecurat discret în buzunarul celui care ne tratează. Tarifele diferă în funcţie de renumele spitalului şi de cel al doctorilor.

"Soţia mea a fost internată la maternitatea unui spital din sectorul 1. Am fost nevoit să dau bani în stânga şi în dreapta. Medicului care a asistat-o la naştere i-am dat 100 de euro, iar la asistente câte 10 lei.

De ce am dat? Ca să îi facă o injecţie, să o maseze pe burtică sau să îi aducă un prosop. Dacă nu dai bani, te simţi prost pentru că îi vezi pe ceilalţi cum dau.

Plus că şi medicii ţin cont de pacienţii care au fost atenţi cu ei", ne-a spus Ionuţ S, proaspătul tătic al unui băieţel. El a apreciat că cele nouă luni de sarcină ale soţiei au afectat considerabil bugetul familiei, subţiindu-l cu peste 2.500 de lei.

"Aşa că nici nu am mai apucat să ne planificăm cheltuielile de după venirea pe lume a copilului". La acelaşi spital, un alt tătic a avut ghinionul să "pice" la şeful maternităţii, care i-a spus în faţă tarifele: 300 de euro cezariana şi 200 de lei pentru medicul anestezist. 100 de lei, o prelungire de concediu medical Şi la Secţia de Neurochirurgie a unui spital de urgenţă din sectorul 6 există tarife bine delimitate. "Am fost şocată de atitudinea medicului anestezist.

A venit la mine doar ca să îi dau şpaga. După ce i-am dat 150 de lei, a făcut stânga împrejur fără să schiţeze măcar un semn de mulţumire. Medicului care m-a operat i-am dat 1.000 de lei, plus 350 de lei pentru medicul şi rezidentul care l-au asistat. Dacă aveam nevoie de ploscă sau de schimbarea aşternutului, trebuia să dau infirmierei cel puţin 5 lei, altfel nu mă băga în seamă. La brancardier i-am dat 10 lei ca să mă aducă de la sală. Asta e. Eşti la mâna lor.

La asistente le-am dat câte 10 lei, dar nu că am fost obligată. Pur şi simplu, au fost drăguţe cu mine", ne-a povestit Georgeta D. Această situaţie nu este caracteristică numai spitalelor. Ea se regăseşte inclusiv la nivelul medicilor de familie şi a celor din policlinici.

"Prelungirea concediului medical m-a costat 100 de lei, chiar dacă mă refăceam după o intervenţie chirurgicală. Este adevărat, medicul din policlinică nu mi-a cerut bani, însă mi-a spus că nu bea cafea şi că nu are nevoie de bomboane. Atunci i-am dat bani. La început a fost reţinut în a-mi accepta plicul, dar imediat a trecut peste această jenă", ne-a spus Rodica D. din Bucureşti.

Şpăgile din Sănătate, la limita dintre ilegal şi legal
Din punct de vedere sociologic, cadourile în bani formează economia informală, nefiscalizată, prezentă în fiecare societate, ne-a explicat sociologul Alfred Bulai, preşedintele Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale. Aceste plăţi, care au un trecut bine înrădăcinat în mentalitatea românilor, sunt la limita dintre legal şi ilegal.

"Chiar şi în comunism a existat o economie informală: micile aranjamente pe care oamenii le făceau între ei, meditaţiile din sistemul de învăţământ, faptul că doctorii primeau un salariu minim acceptabil abia după 30 de ani. În plus, sistemul egalitarist impunea salarii fixe, cu toate că nu existau competenţe egale. Aşa că apăreau situaţii în care chirurgul extraordinar, solicitat de toţi, era plătit ca şi cel căruia îi mai mureau pacienţii.

Şi atunci era normal să apară o piaţă informală, care să îl solicite pe cel bun. Aceasta este o motivaţie pentru care au existat şpăgi în spitale, însă atunci miza era mică: o ciocolăţică, un pachet de ţigări. Acum, mizele s-au schimbat. Modelul cultural actual sugerează că ce este gratis nu e bun. De aceea, oamenii vor să plătească pentru că aşa ei au certitudinea că vor primi un tratament mai bun. Şi atunci intervine şi latura psihologică: cu cât pacientul dă mai mulţi bani, cu atât el speră la o însănătoşire mai rapidă", a continuat prof. Bulai.

El a menţionat că tocmai din acest motiv nu există o presiune vizibilă a sistemului asupra beneficiarului de a scoate banii, pentru că este şi tendinţa beneficiarului de a da. Pe de altă parte, în timp ce pacienţii sunt deranjaţi de faptul că trebuie să cotizeze pentru a avea acces la serviciile medicale, personalul medical se plânge de salariile mici, de lipsa dotărilor din sistem, dar şi de faptul că pentru a obţine un post într-un spital bun sunt nevoiţi, la rândul lor, să ofere "atenţii băneşti". 50.000 de euro, "intervenţia" pentru o operaţie pe creier

Potrivit sociologului, sistemul de sănătate din România nu s-a reformat. "El a trăit pe logica gratuităţii, care a plăcut şi doctorilor. Medicii din România câştigă, real, nu din salarii, mai mult decât cei din SUA, pentru că cei de acolo plătesc impozite.

De ce s-a ajuns aici? E relativ simplu. Pentru că nu există o diferenţiere reală valorică a spitalelor, a serviciilor medicale şi a doctorilor". El a dat un exemplu povestit de o cunoştinţă. "Părintele acestuia avea nevoie urgent de o operaţie complicată pe creier. A ajuns prin intervenţii la un spital mare din ţară, unde i-au fost prezentate mai multe tarife.

La profesorul X, care operează şi la Viena, costă 50.000 de euro şi pacientul va fi operat peste o săptămână. La un profesor universitar, tariful este mai mic, între şapte şi zece mii de euro, dar va dura trei săptămâni până la operaţie.

Cel mai mic tarif este la un medic tânăr, 5.000 de euro, dar durează o lună. Dacă pacientul aşteaptă la rând cu ceilalţi pacienţi, la fel de grav bolnavi, va fi operat peste opt luni. Or, este delicat să spui unde este graniţa între legalitate şi ilegalitate când boala este a sistemului", a adăugat prof. Bulai.

Proiect pentru legalizarea "plăţilor informale" "Reglementarea plăţilor informale în sistemul de sănătate românesc" este un proiect care se desfăşoară în perioada iunie 2007-iunie 2008. Finanţat prin programul Global Opportunities Fund-Reuniting Europe, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, proiectul şi-a propus legalizarea plăţilor informale din sistem, prin stabilirea unui pachet minimal de servicii care vor fi decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, introducerea coplăţii, dar şi a unui "Ghid de conduită" pentru medici. Până acum nu s-a văzut niciun rezultat concret.

Am fost şocată de atitudinea medicului anestezist. A venit la mine doar ca să îi dau şpaga. După ce i-am dat 150 de lei, a făcut stânga împrejur fără să schiţeze măcar un semn de mulţumire.

Georgeta D.pacientă din Bucureşti

Medicul din policlinică nu mi-a cerut bani, însă mi-a spus că nu bea cafea şi că nu are nevoie de bomboane. Atunci i-am dat bani. La început a fost reţinut în a-mi accepta plicul, dar imediat a trecut peste această jenă.

Rodica D. pacientă din Bucureşti

România - percepută ca fiind cea mai coruptă ţară din UE

România este percepută ca fiind cea mai coruptă ţară din Uniunea Europeană! Acesta este rezultatul Indicelui de Percepţie a Corupţiei (IPC) 2007, lansat ieri de Transparency International. România întruneşte în acest an 3,7 puncte (cu o creştere de 0,6 puncte faţă de anul trecut), intervalul de notare fiind de la 1 la 10, unde 1 primeşte ţara percepută drept cea mai coruptă, iar 10 statul cu o corupţie percepută ca aproape inexistentă. Astfel, ţara noastră rămâne în urma Bulgariei şi Turciei din punct de vedere al răspândirii fenomenului de corupţie.

"România a făcut un salt pe care noi l-am aprecia drept important, de 0,6 puncte. Acesta se datorează în primul rând integrării României în UE cu evitarea clauzelor de salvgardare care vizau corupţia", a declarat, ieri, Victor Alistar, directorul Transparency International România.

"Evenimentele de pe plan intern arată că reforma justiţiei şi lupta anticorupţie par să întâlnească obstacole care pot afecta evoluţia viitoare a IPC şi sustenabilitatea luptei anticorupţie pe cele trei paliere de intervenţie - sancţionarea prin mijloace penale, control administrativ şi prevenţie", au precizat oficialii TI România. Ei au făcut referire la lipsa condamnărilor definitive în dosarele de corupţie.

Raportul Transparency International, întocmit pe baza unor sondaje efectuate în 180 de ţări şi teritorii, a realizat un clasament în funcţie de indicele de percepţie a corupţiei la nivelul funcţionarilor publici şi politicienilor.

Cel mai scăzut indice s-a înregistrat în Somalia şi Myanmar - 1,4. La polul opus se situează Danemarca, Finlanda şi Noua Zeelandă, cu un indice de 9,4, datorită justiţiei corecte şi transparenţei fondurilor publice. (L. Năstase/I. Stoica)

>> România a făcut un salt pe care noi l-am aprecia drept important, de 0,6 puncte
Victor Alistar
Directorul Transparency
International România

Case de marcat în cabinetele medicale

Atât timp cât nu există o fiscalizare a sistemului sanitar, remarcă sociologul Alfred Bulai, nu există un control vizavi de gestiunea actului medical. Potrivit acestuia, cel mai mare duşman al reglementărilor este tocmai corpul medical, care astfel pierde sume uriaşe de bani. Când oferi servicii medicale pe gratis, obţii mai mulţi bani decât dacă ar fi pe plată.

"Lumea nu percepe real care sunt sumele care se vehiculează în domeniu. Vorbim, probabil, de miliarde de euro, şi mă refer nu numai la medici, dar şi la asistente, paznici, infirmiere, femei de serviciu. Este un sistem care a pus taxe şi încearcă să câştige bani din orice", a explicat Bulai.

La spitale bune există tarife clare pe care le afli chiar de la medici, tocmai pentru că nu există un control social. "Singurele cazuri de judecată au fost cele în care medicii au vrut să se sape între ei, pentru a-şi lua locul unul altuia. Nu s-a pus niciodată problema că pacienţii au fost nevoiţi să dea şpagă. Dacă aşa funcţionează sistemul, decidenţii din sistem nu vor neapărat această transparentizare. Din acest motiv, sunt grele reformele în această zonă. Nu le poţi face fără un acord al corpului medical", a mai spus prof. Bulai.

"Populaţia nu vrea să fie tratată egal"

Din punctul de vedere al sociologului, aceste plăţi informale nu pot fi limitate dacă nu există o ierarhizare a veniturilor în sistem. "Populaţia nu vrea să fie tratată egal. Sunt unii care vor mai mult, şi sunt dispuşi să plătească mai mult. Reforma trebuie să urmărească readucerea plăţilor informale în fiscalitate. Adică să controlezi fiscal cu pedepse drastice.

Din păcate, economia informală există în mai multe domenii în România. Păgubiţi suntem noi toţi, pentru că se strâng mai puţini bani în realitate, deşi senzaţia punctuală, a celor mai mulţi oameni, este că ei câştigă. Câştigător este însă cel care nu plăteşte impozit", a conchis sociologul. (Mirela Dădăcuş)