De la Nazaret, unde Ingerul a vestit-o pe Maria, la Betleemul luminat de Steaua Magilor

Pelerinajul pe urmele lui Iisus Hristos, numit si Nazariteanul, nu poate incepe decat cu Nazaretul, care in ebraica inseamna "floare", iar in araba "cetatea alba", ambele ilustrand perceptia acestei

Pelerinajul pe urmele lui Iisus Hristos, numit si Nazariteanul, nu poate incepe decat cu Nazaretul, care in ebraica inseamna "floare", iar in araba "cetatea alba", ambele ilustrand perceptia acestei localitati de catre popoarele respective. In duminica in care l-am vazut, totul parea incremenit, magazinele inchise, turisti cat sa-i numeri pe degete, aproape toti fiind la slujba din Biserica Bunei Vestiri. Nazaretul este locul in care Ingerul a intrat in casa lui David, a vazut-o pe Maria si a vestit-o ca e insarcinata si-L va naste pe cel cu numele de Iisus. Spre deosebire de Betleem, tinta noastra propriu-zisa, Nazaretul, a suferit imens de-a lungul istoriei, fiind practic distrus, oamenii alungati ori ucisi, iar pamanturile pustiite. Azi, desi e locuit de oameni cu religii diferite, orasul e linistit si are chiar un primar nascut pe meleagurile noastre. In Biserica Sf. Gavril, unde acum susura Fantana Sfintei Fecioare, am gasit scrise si in romana cuvintele: "Bucura-te Marie, cea plina de har, Domnul este cu tine". Plecam spre Betleem, pe o ruta ce puncteaza istoria crestinatatii. De fapt, toata Galileea este plina de biserici care marcheaza si venereaza momente din viata lui Iisus, totul impunand reculegere. Drumul a decurs normal, dar spre Betleem lucrurile s-au schimbat: baraje militare de care abia am trecut, desi actele sunt in regula, iar masina are insemne speciale. In conditii firesti, orasul ar trebui sa fie plin de turisti, iar pentru a intra in Biserica Nasterii Domnului si a vedea Ieslea se asteapta ore in sir. Nici vorba de asa ceva. In plus, pe zidul ei se vad bine urme de gloante recente, asa ca totul creeaza un sentiment straniu, mai ales celui care a mai fost pe aceste meleaguri. Acum totul parea ireal, Piata Ieslei si intregul complex aduceau mai curand cu un decor, e drept, impunator, dintr-o superproductie de epoca ce-si asteapta si actorii. Ici, colo, tancuri, tocmai in Betleem, care, in ebraica, inseamna "casa painii" (Bet Lehem), iar in araba "casa carnii" (Beit Lahm)! In jurul orasului, coborati parca din stampele vremii, aceiasi pastori, cu aceleasi turme de oi sau capre, despre care, la prima vedere, nu stii ce cauta printre pamanturile aride, pline, totusi, de maslinii ori chiparosii plantati de vant. Numite "campiile pastorilor", meleagurile fac parte din alt decor, cel biblic, iar mesajul lor e transmis din om in om si din an in an tuturor crestinilor. Desi catolicii plaseaza cea mai mare sarbatoare a crestinatatii in noaptea de 24 decembrie a anului 5 (ori 4), ortodocsii greci pe 6 ianuarie, iar armenii pe 18 -, nasterea lui Iisus e marcata de Biserica zidita chiar deasupra Grotei Sfintei Nasteri. Invadatorii au tinut sa distruga biserica, turcii i-au topit acoperisul din plumb pentru a-l transforma in ghiulele de tun ori au vrut sa intre calare pe usa. Numai ca ea a fost micsorata simtitor, asa incat cel ce trece de ea sa se aplece, in umilinta. Aceeasi liniste totala la Altarul Nasterii lui Iisus, unde o stea de argint e luminata de 14 candele. La Betleem, totul emotioneaza cu prisosinta, dar si socheaza lipsa pelerinilor ori a turistilor, chiar daca acum, de Craciun, autoritatile au pus in circulatie un autobuz gratuit, care face curse intre sudul Ierusalimului si Biserica Nasterii Domnului din Betleem.