Natura dispare văzând cu ochii

Urbanizarea, industrializarea şi agricultura intensivă distrug natura, iar refacerea ei va dura milioane de ani. O pătrime din speciile de animale existente pe glob va dispărea în mai puţin

Urbanizarea, industrializarea şi agricultura intensivă distrug natura, iar refacerea ei va dura milioane de ani.

O pătrime din speciile de animale existente pe glob va dispărea în mai puţin de 20 de ani dacă ritmul actual de distrugere a pădurilor tropicale umede continuă. Refacerea ecosistemelor pe care omul le distruge atât de uşor va dura zece milioane de ani, după cum avertizează cercetătorii americani.

James Kirchner, geolog la Universitatea Berkeley din California, şi Anne Well, antropolog la Universitatea Duke din Carolina de Nord, au evaluat timpul necesar restaurării biodiversităţii, în condiţiile în care astăzi ecosisteme întregi dispar văzând cu ochii. Specialiştii americani au ajuns la concluzia că dispariţiile speciilor de plante şi animale cauzate de activităţile omului vor afecta biodiversitatea pentru milioane de ani de-acum încolo.

Cercetătorii au spus că de-a lungul timpului geologic au existat 17 perioade care s-au soldat cu dispariţii masive ale speciilor de plante şi animale. Aceste extincţii au avut la bază cauze naturale, precum schimbări climatice sau catastrofe naturale şi au fost urmate de o refacere a ecosistemelor. Astăzi însă, specii întregi pier ca urmare a urbanizării, industrializării şi a agriculturii intensive. În felul acesta, omul continuă să distrugă biotopuri întregi, exercitând asupra biodiversităţii o presiune inimaginabilă.

Cea mai grea extincţie din istorie

În ultimele patru secole, omul a provocat dispariţia a 151 de specii de vertebrate superioare.
Pe toate continentele au dispărut multe specii de mamifere şi păsări ale căror populaţii iniţiale erau foarte numeroase. Dispariţiile au avut drept cauză vânătoarea iraţională. Specialiştii în evoluţie spun că în cursul perioadelor geologice, o dată la o sută de ani nu dispărea, în medie, decât o singură specie de vertebrate.

În ultimii 400 de ani, viteza de dispariţie a speciilor a atins cote alarmante: o dată la 2,7 ani, mai dispărea câte o specie. Dacă însă ne referim la ceea ce se întâmplă astăzi această din urmă cifră este derizorie. În zilele noastre, ritmul de dispariţie a tot ceea ce înseamnă viaţă pe pământ este de mii de ori mai mare decât ceea ce se întâmpla în perioadele geologice.

Distrugerea pădurilor tropicale, foarte gravă

Una dintre cauzele principale ale dispariţiei abuzive a florei şi faunei este distrugerea pădurilor tropicale umede de către om, după cum spun cei doi cercetători americani. În aceste păduri trăiesc jumătate din speciile cunoscute şi marea majoritate a celor necunoscute. Distrugerea pădurilor tropicale are un impact major mai ales asupra speciilor endemice (cele care trăiesc doar într-o arie geografică). Pădurile tropicale sunt caracterizate prin multe specii care ocupă o porţiune geografică restrânsă şi reprezintă nişte ecologice limitate.

De exemplu, în ultima vreme, în insula Maurice, au dispărut, din această cauză, 19 specii de plante, iar multe altele nu se mai reproduc. Biologii şi militanţii ecologişti au ajuns să ne implore să salvăm unele "sanctuare" pentru a putea, astfel, evita dispariţia masivă a unor specii endemice. Concret, trei sferturi dintre mamiferele şi păsările care trăiesc în pădurile tropicale umede sunt trecute pe lista roşie a speciilor pe cale de dispariţie a Uniunii internaţionale a conservării naturii.

Dispar şi speciile marine

În plus, regiunile caracterizate prin ecosisteme mediteraneene cuprind, de asemenea, un număr foarte mare de specii care figurează pe această listă roşie. Nici ecosistemele oceanice nu au scăpat nevătămate în urma activităţilor oamenilor.

Cetaceele, mai ales balenele, sunt specii ameninţate cu extincţia din cauza vânătorii iraţionale. În această situaţie este cunoscut cazul japonezilor, care din motive aşa-zis ştiinţifice, ucid mii de balene în fiecare an, fără să ţină seama de reglementările internaţionale în acest sens.

Un lanţ al echilibrului

De exemplu, unii reprezentanţi ai organizaţiilor ecologiste militează întruna sub deviza "Salvaţi tigrii!". Unii nu înţeleg nici astăzi de ce este atât de important să contribuim cu toţii la salvarea acestor animale de pradă. Ba dimpotrivă, unii spun că dispariţia tigrilor ar putea fi chiar avantajoasă pentru că, în felul acesta, locuitorii satelor indiene nu vor mai fi victime ale atacurilor acestor prădători, comerţul ilegal cu animale vânate va dispărea, iar militanţii ecologişti ar fi mai liniştiţi.

Explicaţia pe care o aferă ecologiştii este simplă: toate speciile existente pe pământ sunt interdependente. Ele constituie, în sine, nişe ecologice, iar dispariţia uneia afectează echilibrul întregului ecosistem. De exemplu, tigrii sunt mari prădători şi influenţează semnificativ echilibrul mediului său.

El se hrăneşte cu anumite animale care, la rândul lor, se hrănesc cu diverse plante. Mai mult decât atât, fiecare tigru adăposteşte anumiţi paraziţi, purtători de maladii.

Dacă o singură verigă dispare, ecosistemul este dat peste cap, iar pentru a-şi reveni are nevoie de foarte mulţi ani. Specialiştii spun că distrugerea simultană, de mare amploare, a biodiversităţii va face dificilă apariţia de noi specii. Cei doi specialişti americani avertizează că dacă tigrii dispar în acelaşi timp cu jungla în care trăiesc, atunci zece milioane de ani va dura până la apariţia altor prădători.