Naţionalizarea fotbalului

Fotbalul nu e un bun al întregului popor, ci al acelora care trăiesc din el Ne supără să tot auzim că România e o ţară originală din toate punctele de vedere: al democraţiei, în

Fotbalul nu e un bun al întregului popor, ci al acelora care trăiesc din el

Ne supără să tot auzim că România e o ţară originală din toate punctele de vedere: al democraţiei, în economie, în sport… Dar e atât de adevărat! Numai la noi e posibil să se anunţe mitinguri ale suporterilor, supăraţi că nu pot vedea meciurile echipelor favorite.

În "Adevărul" de ieri aţi putut citi ştirea care anunţă manifestaţia fanilor clujeni, la iniţiativa, culmea!, a unui deputat. Oamenii sunt nemulţumiţi că nu văd Liga I, deşi "îşi plătesc abonamentul la TVR". Păi ce are sula cu prefectura? Şi încă una, şi mai gogonată: CNA - organismul acela complicat şi parazitar - ia în calcul "includerea Ligii I pe lista evenimentelor de interes naţional". I-auzi brâu! Adică un fel de naţionalizare a fotbalului.

Ca pe vremea când Armata, Miliţia, Căile Ferate, primăriile erau tartorii echipelor de fotbal. Ca pe vremea când ne adunam duminicile în faţa micilor ecrane ca să vedem "cuplajul" de pe 23 august. Ca pe vremea când până şi unii membri ai familiei Ceauşescu erau implicaţi în competiţia internă. După aşa ceva suspinăm cu nostalgie?

Oameni buni, vremurile alea au trecut demult. Se pare însă că mentalităţile au rămas suspendate undeva în timp... Presiunea opiniei publice nu poate justifica intervenţia statului într-un contract privat, într-o competiţie privată, între părţi care sunt entităţi private. Liga I, de interes naţional? Hai să fim serioşi! Departe de mine intenţia de a lua apărarea RCS & RDS şi Antenelor lui Voiculescu, dar nu pot fi de acord cu judecarea realităţii capitaliste cu măsuri populiste, comuniste.

Fotbalul nu e un bun al întregului popor, ci al celor care trăiesc din el. Uitaţi-vă la ţări ceva mai dezvoltate ca noi, şi din punctul de vedere al democraţiei, şi din punctul de vedere al economiei, dar şi al fotbalului: în Germania, Anglia, Spania sau Franţa, principiul e clar - plăteşti, vezi, nu, să fii sănătos! Sistemul pay-per-view este, acolo, normalitatea şi nimănui nu i-ar trece prin cap să iasă în stradă că nu-şi poate vedea echipa favorită dacă nu duce mâna la buzunar!

Totuşi, în chestiunea televizării Ligii I există o mare problemă, dar nu cea pe care fals o dezbatem în aceste zile. Aceea este că prin contractul între Liga I, RCS & RDS şi Antena 1 s-a ajuns la situaţia în care 65% din populaţia ţării nu poate vedea meciurile, chiar dacă ar vrea să plătească. De această problemă ar trebui să se ocupe CNA, şi nu de naţionalizarea fotbalului.