Namasaka şi-a găsit casă în România

experienţe şocante, în ţara de unde vin. Povestea acestora este unul dintre argumentele ce se pun în balanţa acordării statutului de refugiat.Job Namasaka are 24 de ani şi a fugit din Congo

experienţe şocante, în ţara de unde vin. Povestea acestora este unul dintre argumentele ce se pun în balanţa acordării statutului de refugiat.
Job Namasaka are 24 de ani şi a fugit din Congo în speranţa că va găsi o viaţă mai bună în România. Acum stă într-o cameră din centrul de refugiaţi aflat pe strada Tudor Gociu, din sectorul 4. Are încă vii în minte momentele când a fost la un pas de moarte. Namasaka spune că au trecut doi ani de la evenimentele sângeroase din estul ţării, unde rebelii au distrus sate întregi în toiul nopţii, omorând sute de oameni. Tânărul tocmai îşi închidea magazinul când rebelii au atacat satul său la căderea serii. Rebelii răzbunau astfel un incident în timpul căruia soldaţii au ucis 20 de membri de-ai lor, într-o ambuscadă. "Pe 12 iunie 2004, seara, am văzut un covor de torţe, fluturate în faţa mea. Mi-au spus să le dau toţi banii pe care îi aveam şi să mă întind cu faţa la pământ. În acest timp îi puteam auzi jefuind şi alte case din preajma magazinului meu. I-am mulţumit lui Dumnezeu că nu m-au ucis."
După un timp, rebelii care păzeau magazinul au plecat, dându-i lui Namasaka posibilitatea să fugă prin spatele clădirii şi să se ascundă într-o toaletă. A fost şocat să afle următoarea zi că printre sutele de oameni ucişi de rebeli se aflau şi părinţii săi. "După incident, am simţit că nimic din ceea ce făceam nu mai avea sens. Pierdusem totul şi în cea mai mare parte a timpului plângeam." Mii de oameni au plecat din Congo de teamă, căutând adăpost în Darfur - o tabără a refugiaţilor aflată în Sudan. Namasaka a făcut parte dintr-un grup de şase persoane transferate în România. Din ianuarie 2005, Namasaka a avut parte de alte greutăţi. "Am numai o diplomă de liceu şi nicio slujbă. Am străbătut un drum greu şi tot mai am de înfruntat multe alte greutăţi." Întrebat despre condiţiile din tabără, Namasaka spune că acestea se îmbunătăţesc pe zi ce trece. El împarte camera cu un alt refugiat din Liberia, însă acest lucru nu îi împiedică să îşi aranjeze camera după bunul plac. "Ni s-a oferit aproape totul, ustensile pentru gătit, mâncare şi haine. Suntem recunoscători poporului român pentru că ne-a acceptat fără nicio problemă." Acum, că şi-a pus actele în ordine, încearcă să îşi găsească o slujbă de orice fel şi să strângă bani pentru a-şi continua studiile universitare. Tânărul spune că este interesat de medicină, visul său fiind acela de a deveni doctor. "Lumea crede că am venit aici în căutarea unei slujbe. Nu e aşa. Am venit aici pentru a fi în siguranţă deoarece ne temeam pentru viaţa noastră, şi nu din alt motiv." El spune că este fericit pentru că nu există discriminare rasială în România şi pentru că aici slujbele se dau pe merit, şi nu în funcţie de culoarea pielii.