Nadia Comăneci, campioană în fiecare zi

Nadia - care ar fi justificat să fie în vreo clipă a vieţii importantă, conştientă de valoarea ei, poate chiar uşor fiţoasă - rămâne modestă şi animată de un profund sentiment de

Nadia - care ar fi justificat să fie în vreo clipă a vieţii importantă, conştientă de valoarea ei, poate chiar uşor fiţoasă - rămâne modestă şi animată de un profund sentiment de patriotism.
Cel mai important eveniment monden al perioadei care se încheie a fost, fără îndoială, botezul lui Dylan Paul, fiul Nadiei Comăneci şi al lui Bart Connor. Chiar dacă s-a petrecut într-un alt colţ de lume, sau poate tocmai de aceea, creştinarea băieţelului celei mai mari gimnaste a României a reprezentat un punct de maxim interes pentru tot românul. Pentru că tot românul o iubeşte pe Nadia şi nu va uita vreodată măiestria ei pe bârnă, la paralele, la sol şi la sărituri, chiar dacă de la epoca în care smulgea ropote de aplauze şi note maxime au trecut vreo trei deceniiPe de altă parte, Nadia, oriunde în lume s-ar afla, nu uită niciodată de conaţionalii ei. Îi iubeşte şi îi respectă, iar faptul că ea va veni peste două săptămâni în România să serbeze botezul unicului ei fiu alături de cei care n-au ajuns din varii motive în Statele Unite demonstrează că îi pasă de cei de acasă. Că este în continuare ataşată de ei şi că nicio boare de aroganţă sau infatuare nu i-a tulburat sufletul în toţi aceşti ani în care a fost lăudată, admirată şi onorată de personalităţi din lumea întreagă. În timp ce pe plaiuri mioritice numărul snobilor, al penibililor şi al nonvalorilor cu pretenţii de VIP-uri creşte îngrijorător, Nadia - care ar fi justificat să fie în vreo clipă a vieţii importantă, conştientă de valoarea ei, poate chiar uşor fiţoasă - rămâne modestă şi animată de un profund sentiment de patriotism. Nu din acela fals şi trâmbiţat pe toate drumurile, ci unul evident, sesizabil în fiecare gest, fiecare vorbă şi în toate apariţiile sale publice. Astfel, în timp ce "divele" noastre îşi fac un titlu de glorie din faptul că au prin şifonier numai Vuittoane, Dioruri, Chaneluri şi altele despre care au auzit ele că ar da bine să povesteşti, ca să pară că ştii limbi străine şi eşti un VIP, Nadia n-a oscilat, n-a avut dileme, nu s-a încurcat în firme de prestigiu! Ea şi-a ales pentru botezul fiului său o rochie creată de designerul preferat, Irina Schrotter. şi, deşi ar fi fost destui americani celebri, vecini de pe la Hollywood, care sigur s-ar fi bucurat să boteze copilul unei mari campioane, unei vedete incontestabile a sportului, Nadia a optat pentru o româncă, prietena ei de ani buni, Anastasia Soare La vreo două zile după fericitul eveniment, Antena 1 ne-a prezentat câteva doamne de-ale noastre, din popor, plecate să cucerească Italia. Una dintre ele, exact aceea care nu prea avea cu ce să se laude în afara faptului că-şi expune cu mare bucurie nurii pe la posturile din ţara Cizmei, uitase, după şapte ani, limba natală! De atâta muncă istovitoare în limbi străine, pe Bambola, al cărei nume nici nu mai trebuie să conteze de acum înainte pentru români, o lovise subit amnezia şi se simţea datoare să fie mai mult italiancă decât orice altceva. E drept că atunci când nu trudeşti de niciun fel şi te ocupi doar cu dezbrăcatul, ajungi să te crezi o artistă şi ai timp, foarte mult timp, să îţi dai aere. Lucru pe care niciodată nu-l va face Nadia sau alţii ca ea, care au ajuns celebri şi iubiţi pentru că au obţinut gloria după ore, luni, ani de antrenamente "disperate", de temeri şi emoţii, de trudă şi renunţări, de zile cu program strict şi nopţi nedormite la gândul că urmează concursuri cu miză mare De aceea, românii au iubit-o, o iubesc şi o vor iubi mereu pe inegalabila Nadia Comăneci! Pentru că, deşi este o mare valoare, a noastră şi a sportului mondial, ea, cea mai bună gimnastă a tuturor timpurilor, nu şi-a pierdut niciodată dragostea pentru oamenii printre care a crescut şi s-a format, este mândră că este româncă şi revine mereu, cu drag, acasă. Semn că este în continuare o mare campioană. De data asta, la capitolul integritate