In NATO la vreme de razboi

Premierul roman, Adrian Nastase, a depus, ieri, la Washington, alaturi de premierii altor sase state instrumentele de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO. Momentul echivaleaza cu intrarea

Premierul roman, Adrian Nastase, a depus, ieri, la Washington, alaturi de premierii altor sase state instrumentele de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO. Momentul echivaleaza cu intrarea efectiva a tarii noastre in NATO. Se incheie, astfel, un proces inceput in noiembrie 2002 la Praga, cand s-a hotarat extinderea Aliantei Nord-Atlantice cu inca sapte state fost comuniste. Pentru Romania, acest moment este cu adevarat istoric. Pentru prima data, securitatea tarii noastre este garantata in mod real. Cea mai mare alianta politico-militara a tuturor timpurilor a devenit chezas pentru integritatea si suveranitatea Romaniei. Razboaiele cumplite din Europa Centrala din ultimul deceniu al secolului trecut, toate spaimele pe care le-am trait atunci sunt astazi nu doar istorie; exista acum garantia ca asa ceva nu mai are cum sa se intample pe teritoriul Romaniei. Razboiul din fosta Iugoslavie, ruperea Ceho-Slovaciei, iredentistii maghiari care trasau frontiere pe crestele Carpatilor - totul a ramas doar o amintire urata. De ieri, frontiera de est a Romaniei a devenit oficial frontiera NATO. Miscarile politico-militare adesea neasteptate din fostul spatiu sovietic nu mai sunt de acum incolo motiv de ingrijorare doar pentru Bucuresti, ci pentru ansamblul NATO. Incepand cu 29 martie 2004, Romania capata un statut international bine definit, care nu mai lasa loc de interpretari si aprecieri. Romania este in NATO. Aderarea Romaniei la Alianta Nord-Atlantica este si garantia faptului ca, indiferent cat s-ar mai impotrivi clasa politica de la Bucuresti, directia tarii nu mai poate fi decat spre Occident. Viteza de deplasare ramane in continuare o problema. Dar derapajele vor fi de acum controlate de America si NATO, asa cum se intampla, de exemplu, din 1952 incoace, cu Turcia sau Grecia. La Washington, Adrian Nastase a spus ieri ca "Romania ofera o locatie strategica de cinci stele". Spusele premierului se bazeaza cu siguranta pe calculele americane pentru Romania si Bulgaria facute in timpul ultimului razboi din Irak. Dupa cum evolueaza razboiul antiterorist cu centrul de greutate in Orientul Apropiat, intr-adevar cele doua state vor fi in continuare varful de lance militar al SUA, desi nu neaparat si al NATO. De altfel, aceasta componenta preponderent militara pe care NATO incepe sa o aiba in Romania deosebeste admiterea tarii noastre in Alianta in 2004 de ceea ce ar fi putut fi in 1999. In 1997, administratia Clinton refuza Romaniei invitarea in NATO. Daca nu s-ar fi intamplat asta, cu siguranta Romania de astazi ar fi aratat diferit: mai democratica, mai prospera, mai putin corupta, cu adevarat ancorata in spatiul occidental. Polonia, Ungaria, Cehia - tari invitate atunci in NATO la vreme de pace - s-au bucurat de toate avantajele pe care le-a presupus statutul lor de tari aliate. Urmatoarea extindere a NATO care a cuprins azi si Romania s-a facut dupa 11 septembrie 2001, odata cu inceperea razboiului cu terorismul, noul tip de razboi al secolului XXI. Acum sapte ani, cand romanii manifestau pentru a fi admisi in NATO, ei nu doreau ca tara lor sa aiba parte in primul rand de tunuri si avioane, ci de democratie si prosperitate. Poate ca romanii erau si mai indreptatiti decat altii sa aiba asemenea aspiratii, fiindca ei platisera in 1989 cel mai greu tribut de sange din tot lagarul ex-comunist. Admiterea in NATO la vreme de razboi a deplasat insa sferele de interes. Nu trebuie, deci, sa ne mire faptul ca Romania va avea parte in perioada urmatoare ca membru in NATO in primul rand de tunuri si avioane si abia apoi de mai multa prosperitate. Doi militari romani din Afganistan au murit pana acum ca urmare a apartenentei tarii noastre la Alianta. Saisprezece civili au fost ucisi si alti 65 raniti in urma unei actiuni teroriste in Spania. Romania trebuie sa se astepte in continuare sa inregistreze si alte victime, militari si civili, din cauza intrarii in NATO. Este o decizie asumata din momentul in care 80 la suta din populatia tarii se pronunta pentru aceasta apartenenta. Pentru cinci prim-ministri - din Slovacia, Slovenia, Letonia, Lituania si Estonia - prezenta la Washington pentru ca tarile lor sa devina efectiv membre NATO a fost in primul rand obositoare si abia apoi cu adevarat istorica. Nu este vorba despre faptul ca tarile respective practic nu au participat la razboiul anti-terorist direct pe campul de lupta, ci despre faptul ca peste o luna, la 1 mai, cele cinci state impreuna cu alte cinci devin membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene. Pentru aceste tari, democratia si prosperitatea nu mai inseamna un pret platit cu sange pe campul de lupta. Pentru Romania si Bulgaria insa, NATO si Washingtonul reprezinta deocamdata unica ancora adevarata, palpabila, in lumea occidentala. Washington