NATO - gata sa ajute la administrarea zonei poloneze de stabilizare din Irak

* Implicarea directa a Aliantei Atlantice in Irakul postbelic ramane insa sub semnul intrebarii * La Varsovia se deschide astazi o conferinta cu participarea Romaniei si a altor state dispuse sa contribuie la forta multinationala de stabilizare

Reuniunea saptamanala de la Bruxelles a Consiliului nord-atlantic la nivelul ambasadorilor a acceptat, ieri, sa dea curs cererii Poloniei ca Alianta sa-i furnizeze ajutor in vederea administrarii sectorului din Irak care i-a fost incredintat de coalitia americano-britanica. Anuntand acest lucru, secretarul general al NATO, George Robertson, a precizat ca autoritatile militare ale Aliantei au fost mandatate sa stabileasca formele pe care sa le imbrace acest ajutor. Ambasadorul american Nicholas Burns a salutat decizia, afirmand ca ea va permite NATO sa se implice in Irak. "Acceptand sa mearga in Agfanistan si apoi sa joace un rol in Irak, NATO a depasit criza", a spus el, referindu-se la situatia aparuta in februarie in interiorul organizatiei. In schimb, Robertson s-a dovedit mai evaziv, ca raspuns la intrebarile ziaristilor el declarand ca posibilitatea preluarii de catre NATO a conducerii comandamentului fortei de stabilizare in Irak "nu este pentru moment in program si nici intr-un viitor previzibil". Guvernul de la Varsovia a primit, desigur, cu satisfactie hotararea surprinzatoare a coalitiei, de fapt a SUA, de a i se incredinta Poloniei un rol de seama in activitatea de mentinere a pacii si de stabilizare in Irak, cu atat mai mult, cu cat tara e membra a NATO doar de cativa ani, dar, in acelasi timp, si-a dat seama ca sarcina este coplesitoare pentru posibilitatile sale. Concret, este vorba de administrarea unei portiuni importante din sudul Irakului (dupa alte surse, zona respectiva s-ar plasa in centru, intre fortele americane si cele britanice), ceea ce necesita o forta militara de stabilizare de 8-10.000 de oameni. Or, dupa cum au declarat autoritatile de la Varsovia, Polonia nu dispune de un numar atat de mare de trupe specializate in acest gen de misiuni, tot ceea ce isi poate permite fiind 1.500 de militari. De asemenea, nu are experienta necesara din punct de vedere logistic si informativ si nu poate sustine efortul financiar considerabil implicat de punerea pe picioare a unei astfel de forte. De aici si cererea de sprijin adresata Aliantei Atlantice, polonezii avand insa grija sa specifice ca nu au in vedere implicarea fizica a NATO in activitatile de mentinere a pacii in Irak, tot ceea ce solicita fiind asistenta pentru completarea efectivelor necesare si sprijin in ce priveste logistica, sistemele de comunicatii, activitatile de planificare, precum si acces la sursele de informatii. Precizari indispensabile pentru a se evita reeditarea situatiei delicate din perioada care a precedat izbucnirea razboiului antiirakian, cand Franta, Germania si Belgia au blocat trimiterea de catre NATO a unor baterii antiracheta in Turcia, ca raspuns la o cerere in acest sens a SUA si a altor tari membre ale aliantei. S-a vorbit atunci de criza la care facea aluzie Burns, ceea ce explica prudenta cu care au procedat polonezii. Este adevarat, americanii doresc o implicare a NATO in Irak ("NATO trebuie revizuit. E nevoie sa fie prezent acolo unde sunt probleme", afirma, cu alt prilej, Burns), dar nu intentioneaza sa toarne gaz peste foc, de unde si declaratiile evazive ale lui Robertson. Oricum, a fost deschisa calea satisfacerii cererii poloneze. Guvernul de la Varsovia a trimis, intre timp, scrisori unui mare numar de guverne prietene, solicitandu-le sa contribuie la forta de stabilizare din sectorul polonez. Chiar astazi, in capitala Poloniei, se deschide o conferinta de doua zile cu participarea tarilor care si-au exprimat disponibilitatea de a trimite trupe in Irak, intre care Romania, Bulgaria, Danemarca, Italia, Ucraina.