NATO şi UE nu trebuie să influenţeze retragerea României din Irak

General-maiorul în rezervă din armata americană William Nash, expert în situaţii postconflict al "Council of Foreign Relations", consideră că încă nu a sosit momentul ca trupele româneşti

General-maiorul în rezervă din armata americană William Nash, expert în situaţii postconflict al "Council of Foreign Relations", consideră că încă nu a sosit momentul ca trupele româneşti să se retragă din Irak. Oricum, decizia retragerii trebuie să fie una naţională şi în cazul României, nu dictată de UE sau NATO. În interviul acordat pentru Adevărul, Nash, expert consultant militar, veteran al războiului din Vietnam, precum şi al operaţiunii Furtună în Deşert, explică ce rol joacă România pe scena internaţională.
- Aţi spus că România va fi actorul principal al politicii UE la Marea Neagră. Este punctul de vedere al SUA. Care ar fi argumentele pentru Bruxelles?
- Nu este numai un punct de vedere american. Adevărul este că plasarea geografică a României, forţa şi potenţialul de forţă politico-militară şi economică, faptul că este membru NATO şi că va fi curând membru al UE înseamnă că ţara dvs. este în mod natural un jucător important în regiunea pontică. Este foarte important pentru UE, NATO şi SUA să aibă un prieten bun în zona aceasta cheie. România va avea o mare influenţă în politica comunitară în regiune din cauza proximităţii de Marea Neagră şi experienţei sale în zonă.
- Numeroase ţări europene au deja un calendar de retragere din Irak. România nu are încă unul. Cum ar trebui să procedeze, mai ales ca membră UE?
- Nu cred că retragerea din Irak este o decizie a Uniunii, nici măcar a NATO, care are acum misiunea de a pregăti forţele irakiene. SUA, Marea Britanie sunt aliate la reconstrucţia ţării. State ca Polonia şi România îşi aduc şi ele contribuţia. Decizia retragerii este în acest context o decizie naţională, pentru că această coaliţie se bazează pe o adeziune nesilită. Fiecare ţară trebuie să ia o hotărâre în funcţie de priorităţile ei pe termen lung şi scurt. Eu mă bucur să pot spune că România este astăzi un partener important al SUA şi al Marii Britanii şi că şi-a asumat un angajament extrem de important în Irak. Cu toţii ne dorim ca soldaţii noştri din Orient să se întoarcă acasă, inclusiv SUA. Rămâne însă întrebarea care este momentul oportun de a face retragerea şi care este numărul necesar de militari care să ducă la capăt misiunea postconflict.
- Ce semnal ar da România Americii dacă şi-ar retrage militarii din Irak?
- În primul rând, SUA ar considera că este o decizie politică internă a României. Pentru forţele aliate, plecarea soldaţilor ar însemna din nefericire mai multe misiuni de îndeplinit cu forţe chiar mai rărite decât în acest moment. Se va vedea dacă America sau un alt stat va prelua ceea ce face România acum sau dacă misiunea pe care o au soldaţii români acolo va mai fi continuată în viitor. Cu excepţia SUA şi poate a câtorva ţări europene precum Italia, comunitatea internaţională nu se implică în reconstrucţia Irakului. Contribuţia României este firavă Italia şi Marea Britanie au făcut o treabă foarte bună în reconstrucţia ţării. Dar şi alte ţări, adevărat, nu în număr atât de mare precum şi-a dorit Administraţia SUA, contribuie la această acţiune. Aliaţii trebuie să decidă dacă participă la reconstrucţie luând în considerare întreaga situaţie internă din Irak (războiul civil - n.r.), care face misiunea postconflict extrem de dificilă.
- Aşteaptă Washingtonul o implicare a României în reconstrucţie?
- Numărul de soldaţi în Irak, care menţin securitatea în zonă, este deja o contribuţie importantă. Reconstrucţia postconflict nu presupune însă numai prezenţa militară. Crucial este ca ţările să contribuie într-adevăr la reconstrucţie cu "tot pachetul", în domeniul economic, al infrastructurii şi mai ales la dezvoltarea resurselor umane.
- SUA au invocat în Consiliul de Securitate al ONU Capitolul VII din Carta ONU. Ce presupune acest lucru?
- Momentan se negociază în Consiliul de Securitate măsurile care vor fi luate împotriva Coreei de Nord. SUA au propus ca sancţiunile aplicate Coreei să fie decise în baza Capitolului VII din Carta ONU, care presupune că la nevoie se va face uz de forţa militară. Se caută o formulă care să aibă consecinţe reale asupra Coreei pentru că în trecut multe sancţiuni ale ONU fie au fost ignorate, fie nu şi-au făcut efectul. Reprezentantul Chinei în Consiliu a declarat, ieri, că anumite părţi ale acestui capitol vor fi cu siguranţă aplicate, dar deocamdată nu se ştie care anume.