"Muritori de foame, cerem ajutor!"

De ce sunt nevoit să plătesc un abonament la televiziunea şi radioul public fără să am posibilitatea să refuz? De ce sunt nevoit să cumpăr abonamente cu preţ întreg, deşi am reţetă

De ce sunt nevoit să plătesc un abonament la televiziunea şi radioul public fără să am posibilitatea să refuz? De ce sunt nevoit să cumpăr abonamente cu preţ întreg, deşi am reţetă compensată? De ce sunt nevoit să dau şpagă medicilor şi asistentelor pentru cel mai mic tratament? De ce să fiu obligat să plătesc ore de meditaţie unor profesori pentru a încerca să fac un viitor mai bun copiilor mei? De ce să…? Pot continua la nesfârşit. Am văzut cu stupoare oameni care se cred vârful intelectualităţii române, ce intervin în sprijinul anumitor persoane (preşedinţi, de exemplu), dar fac pe struţii când vine vorba de omul de rând".

I-am dat cuvântul, în acest colţ de pagină, cititorului Adrian Tarcea, pentru că mesajul său este suma condensată a multor semnale de alarmă trase de oameni sătui de cincinalele postcomuniste, pline ochi cu gargară mediatică. Bunăoară, ce PIB au fabricat până acum palavrele în numele interesului naţional? Sau care este plusul de civilizaţie strâns de pe frontul măcelului interpartidic? Tinde spre zero. Aşa e: contracte anticonsumator, medicamente compensate degeaba, spitale care nu tratează şpaga, învăţământ de nota 6 (vorba preşedintelui). Să mai adăugăm? Gunoaie la drumul mare, cozi la ghişee, scuipat pe stradă, procurori cuplaţi cu interlope ori invers, asfaltări pe culoare politică, primari-baroni, creiere care merg bine la export, becalizare în tribune (şi în afara lor), extremişti-rudotel, firme căsăpite de taxe, sate fără drum şi apă, ţară fără autostrăzi, pensionari de sacrificiu, preşedintejucător pe Constituţie, jurnalişti dezamăgiţi că n-avem dictatură. Să mai pomenim de promiscuitatea care se plimbă printre jeepuri sub chipul bebeluşilor scoşi la cerşit în marsupiul fraţilor mai mari? De ghetouri care colcăie în buricul târgului, sub nasul consilierilor aterizaţi spre perfecţionare pe plajele Floridei? Nu are rost să continuăm. Nu ne-ar ajunge spaţiul.

Contează, vorba cititorului exasperat, că ţara alege bine, iar bubele rămân. De la o votare la alta, schimbăm lumea în ritm de melc şi cultivăm profesionist scandalul ca marcă naţională. Mă uit la tv: moţiune, bâlci, pică Macovei, urlă Vadim, se umflă Băse, încordează Tăriceanu, atacă Geoană. Privesc uimit la poza de pe prima pagină a Adevărului de ieri: sora îşi poartă la brâu frăţiorul în vârstă de doar câteva luni printre limuzinele din intersecţie. De gâtul micuţului în lacrimi atârnă greu o pancartă care cerşeşte milă cu un mesaj agramat: "Muritori de foame, mulţumim pentru ajutor". Asta-i România reală! Votăm în 2008!