În Murighiol, cine nu dă la peşte nu trăieşte

Câştigurile obţinute de pescari le asigură doar traiul de pe o zi pe alta

Trage de sfoară, porneşte motorul şi barca se depărtează de mal. Scuipă în palme, îşi face cruce şi plasa este aruncată în Dunăre, descriind un semicerc pe o rază de aproape un kilometru. Peste vreo jumătate de oră, setca devine grea şi burţile albicioase ale peştilor încâlciţi în aţe ies la iveală lucind în soare. Captura este adusă la mal, şi următoarea barcă pleacă în larg. Cam aşa se fac banii în Delta Dunării.

O dată la două zile, un vapor colectează captura şi pescarii îşi primesc răsplata. În jur de 150 de lei pe zi e solda unui pescar cu mâinile pline de bătături, care doarme pe malul Dunării într-un cort de celofan, fumează mult, bea vodcă şi suduie ori de câte ori o buturugă răzleaţă se agaţă în aţele setcii.

Murighiol, în limba turcă înseamnă Lacul Violet. Şi într-adevăr, când soarele se află la apus, lacul din satul de pescari capătă o tentă liliachie. La 43 de kilometri de Tulcea, la capătul unui drum plin de gropi, mai tot timpul pustiu şi fără indicatoare, se află una dintre cele mai mari comune din România, Murighiol. Pe o suprafaţă imensă, de peste 85.000 de hectare sunt răsfirate în şapte-opt sate vreo 1.500 de familii. Setca, barca cu motor şi camerele de oaspeţi sunt sursele de venit ale acestora.

De voie, de nevoie, nicio masă fără peşte

Viceprimarul Pavel Iordache este ghidul nostru. Râde într-una şi se laudă că poate mânca numai peşte, luni în şir, fără să se sature. "Peşte prăjit, ciorbă de peşte, sarmale, chiftele, drob de peşte sau malasolka, un fel de rasol, sunt numai câteva dintre felurile de mâncare ce se pot prepara din peşte", ne explică Iordache.

De la primărie până la Dunăvăţul de Jos, unul dintre satele preferate de turiştii care vin la Murighiol, mergem pe "drumul negru", o potecă din pământ nisipos care şerpuieşte pe o distanţă de câţiva kilometri. Aici avem întâlnire cu Nelul Ţuţuianu, cunoscut printre pescari drept "kilometrul zero" al bălţii. Nea Ţuţi este o adevărată vedetă a locului. Face cel mai bun borş de peşte din zonă, a apărut pe toate posturile de televiziune, e membru fondator al sindicatului pescarilor, a pichetat în faţa prefecturii pentru drepturile breslei sale şi lista ar putea continua. Are o casă frumoasă, unde primeşte anual câteva zeci de turişti.

"Aici toată lumea face şi agroturism, pentru că numai din peşte nu ai cum să trăieşti", spune Ţuţuianu. Vilele frumos colorate ale "guşaţilor de la Bucureşti", aşa cum îi numeşte Ţuţuianu pe cei veniţi de la Capitală care au investit în turism, sunt înconjurate de case de paiantă acoperite cu stuf. Oricum, majoritatea caselor au un placaj în faţa porţii pe care scrie "avem cazare şi agrement".

Sezonul de scrumbie le aduce pescarilor 120 lei/zi

"Vă duc să vedeţi capturi de scrumbie. Altceva nu se prinde acum, că e prohibiţie", ne asigură de corectitudinea localnicilor nea Ţuţi, aşa cum îl alintă viceprimarul. Ne suim într-o barcă şi plecăm pe canale, în căutarea taberelor de pescari. La kilometrul 46 de pe braţul Sfântul Gheorghe, câteva bărci stau aliniate la mal aşteptându-şi rândul pentru a ieşi în larg. Nelu Ţuţuianu ni-i prezintă pe colegii lui. Au feţele negre de soare şi vânt, mâinile aspre, miros a apă stătută şi vorbesc cu accent moldovenesc. Toţi, la fel. "Stăm departe de familie cu zilele, dormim chiar acolo unde stai tu cu picioarele, sub un acoperiş de celofan şi mâncăm numai peşte cu mămăligă", îmi explică, într-o singură frază, viaţa de pescar, unul dintre colegii lui nea Ţuţi.

Un pescar nu prinde mai mult de 20 de kilograme de scrumbie într-o zi de muncă, iar cherhanalele plătesc kilogramul cu 6 lei. Din cei 120 de lei pe zi, se scade combustibilul pentru barcă, setcile care costă 600 de lei bucata şi care se rup foarte des, mâncarea şi băutura. "Eu ce câştig dau pe mâncare şi băutură, nu am de unde să pun şi bani deoparte", îmi spune unul dintre pescari, care, după cum arăta, mai mult cheltuia pe băutură decât pe mâncare. Totuşi, spre deosebire de perioada 2000-2004, pescarii se declară foarte mulţumiţi. "Pe vremea PSD-ului, Bitner era stăpânul Deltei. Toată balta era concesionată şi noi nu puteam mişca în front. Nici în spatele curţii mele, acolo unde am balta, nu aveam voie să arunc o undiţă", spune Ţuţuianu.

După schimbarea regimului, pescarii s-au unit în asociaţii, au PF-uri, lucrează cu ce cherhana poftesc şi, dacă muncesc zi-lumină, pot câştiga şi 3.000-4.000 de lei lunar.

Fişa afacerii unui pescar iscusit

Investiţii minime:

- o barcă cu motor - aproximativ 20.000 lei
- patru setci, pentru cele patru sezoane de pescuit - circa 2.400 lei
- două camere amenajate pentru turişti - aproximativ 1.000 de lei
- un PF, pentru care se plăteşte o taxă anuală de 7.000 de lei

Câştiguri:

- Din pescuit se poate câştiga aproximativ 24.000 de lei anual
- Din agroturism se pot obţine circa 10.000 de lei anual


Localitatea cu cei mai mulţi pescari pe metru pătrat

Comuna Murighiol are 5.000 de locuitori şi o suprafaţă de aproximativ 80.000 de hectare. Veniturile la bugetul local provin din taxele încasate în urma tranzacţiilor cu terenuri. Aici, un metru pătrat a ajuns să coste 60 de euro. Practic, preţurile s-au dublat de la an la an, ca urmare a numărului mare de pensiuni agroturistice ridicate în special de bucureşteni. Satul Uzlina este cel mai mare contribuabil la bugetul comunei. În localitate există multe pensiuni şi moteluri care aduc anual peste 1.000 de turişti, în schimb, în sat au mai rămas doar şase localnici. Principala problemă a comunei o constituie infrastructura precară.

Drumurile arată ca după bombardament, cu toate că primăria dispune de fonduri suficiente. Bugetul estimat pentru acest an se ridică la 40 miliarde de lei vechi, din care au fost cheltuite efectiv doar cinci miliarde pentru extinderea unei reţele de alimentare cu apă. Autorităţile se rezumă să spună că există proiecte, dar de făcut nu prea se face nimic.

Aproape fiecare localnic şi-a amenjat cel puţin o cameră pentru a primi turişti amatori de pescuit şi de plimbări cu barca

Nea Mitică, ghidul nostru pe canalele Deltei, este încântat când are muşterii pe care să-i iniţieze în tainele pescuitului

Doi din sutele de pescari din Murighiol îşi pregătesc ustensilele pentru o nouă ieşire în larg

Setca, folosită cel mai des la scrumbie, îi costă pe pescarii din Deltă aproximativ 600 de lei

După ce au aruncat plasa în apă, pescarii aşteaptă cel puţin jumătate de oră să vadă cât de bogată este captura de peşte

Descurcatul setcii, o activitate care necesită multă răbdare şi îndemânare din partea pescarilor

Când pleacă pe Dunăre, localnicii îşi instalează tabăra în apropierea apei, înnoptând în corturi din folie şi carton

Ion Ţuţuinau, zis Nea Ţuţi, cel mai bun bucătar din Murighiol, pregăteşte borşul pescăresc făcut cu apă din Dunăre

După ce şi-a terminat traseul, nea Mitică îşi "parchează" barca chiar în spatele propriei curţi

Nea Ţuţi ne arată canalul săpat chiar de localnici pe banii lor pentru a le uşura accesul în ghiolurile de pescuit