Muntele sihaştrilor

Galerii secrete, oameni care s-au zidit în măruntaiele pământului, cu mii de ani în urmă, puteri supranaturale atribuite acestui loc, spre care vin anual mii de pelerini. Aşa îţi apare, la

Galerii secrete, oameni care s-au zidit în măruntaiele pământului, cu mii de ani în urmă, puteri supranaturale atribuite acestui loc, spre care vin anual mii de pelerini. Aşa îţi apare, la poalele Munţilor Leaota, Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă

Localnicii povestesc ce se întâmplă atunci când nori negri se adună deasupra uriaşului de piatră. Se trag clopotele, iar furtuna dispare ca prin farmec. Şoseaua de la Târgovişte spre Câmpulung "rupe" munţii în două, la doi paşi de comuna Cetăţeni. Dacă te uiţi bine, desluşeşti un cap de leu. Cei din zonă ne-au zis să ne uităm la monstrul înalt de aproape 1.000 de metri. Sus, pe coama "animalului", se vede, asemeni unei cutii de chibrituri, Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă, despre care pelerinii care o asaltează an de an spun că este Athosul României.

Pe cel mai înalt punct al "leului" a fost ridicată, în 1947, o troiţă. De aici poţi să vezi într-o parte Târgoviştea şi în cealaltă parte Câmpulungul, iar mai departe Făgăraşii. Ne ţiuie urechile de atâta linişte, într-un loc în care vieţuiesc doar câteva suflete, iar timpul se "târăşte".

Trebuie să urci o oră pe munte dacă vrei să-i afli tainele. Drumul e greu, şerpuitor, prin pădure, iar în multe locuri piciorul îţi alunecă pe piatra lucioasă, tocită de pelerinii care au trecut pe aici de-a lungul vremii. Printre ei, conform izvoarelor istorice, au fost Mihai Viteazu, Matei Basarab şi Vlad Ţepeş. Calea e străjuită, asemeni unor marcaje, de 11 icoane agăţate de copaci. Locul e căutat mai ales de cei bolnavi, care speră la o însănătoşire grabnică, dar şi de curioşi, care vor să afle o poveste ieşită din comun. Legenda spune că pe muntele acesta au vieţuit discipolii lui Zamolxes. În zonă a fost o puternică aşezare geto-dacă, după cum arată monografia locului, realizată de stareţul mănăstirii de azi, Modest Marian Ghinea. Pe vremuri s-au aşezat aici şi călugări de la Muntele Athos, pentru ca apoi misteriosul voievod Negru Vodă să construiască un schit.

Apa din piatră seacă

Prima minune, dintre cele ştiute azi, s-a petrecut cu peste 200 de ani în urmă. În biserica din munte a ţâşnit un izvor, direct din piatra rece. Şi de atunci, în fiecare an, se întâmplă acelaşi lucru, începând din prima vineri după Paşte, când este Izvorul Tămăduirii, pentru ca ciudatul fir de apă să sece instantaneu în ziua de 15 august, la Adormirea Maicii Domnului. Povestea continuă cu părintele Dorotei Bărbierul, trăitor cu aproape 100 de ani în urmă, care a pictat Icoana Maicii Domnului. Şi despre părinte a rămas vorba că stătea în bătaia vântului, fie iarnă, fie vară, cu mâncare în cele două mâini, întinse, în timp ce vulturii şi urşii veneau la el şi îi mâncau din palmă. Icoana îţi iartă un sfert din păcate. Dar poate că imaginea cea mai tulburătoare este a muntelui străbătut de galerii sau cavităţi secrete, a căror taină n-a fost dezlegată nici până azi. Acolo au vieţuit preoţii daci, iar mai târziu, călugării sihaştri. Oamenii se zideau în măruntaiele pământului, după un ciudat cult al zăvoriţilor. Singura lor legătură cu exteriorul era o scobitură prin care, doar o dată pe săptămână, primeau pâine şi apă. Tocmai de aceea se spune că pe meleagurile astea a fost cea mai aspră sihăstrie românească, în timp ce unii vorbesc chiar despre Athosul valahilor.

Sute de sfinţi

Localnicii povestesc despre "sute de sfinţi" rămaşi pe vecie în cotloanele muntelui, pentru că cel care se zidea în piatră rămânea acolo până la moarte. La începutul secolului trecut, a fost descoperit mormântul lui Schimonah Ioanichie într-o asemenea peşteră. Oasele lui, mirosind a mir, după cum s-a vorbit după aceea din generaţie în generaţie, zăceau pe un pat din piatră, totul fiind acoperit de o pânză groasă de păianjen. Pe un perete era scrijelit numele său şi anul 1638. Tot legendele spun că în aceeaşi peşteră ar fi fost ascuns şi capul de aur al dacilor, steagul de luptă sub forma lupului.

Muntele acesta a fost sfânt de pe timpul dacilor şi sfânt va rămâne pe vecie
Călugăr de la Cetăţuia Negru Vodă

Funicular până la nori

Chiliile ascunse în piatră se intercalează cu alte construcţii, din timpurile noastre, între care şi o biserică. Într-o cămăruţă aflu o bătrână, maica Evghenia, de 80 de ani, care vieţuieşte de 13 ani în acest loc. Încerc să aflu prea multe de la un om care vorbeşte atât de puţin! Îmi zice de un mesaj găsit cu mult timp în urmă. Călugării din timpuri imemoriale au transmis urmaşilor să păstreze intact acest loc sfânt. "Dacă vă faceţi slujbele cum trebuie, aveţi ce vă trebuie", aud de la bătrână, care se întoarce apoi la cartea sa de psalmi. Iar în zilele noastre s-a făcut într-adevăr ce trebuie. Mănăstirea a fost electrificată în urmă cu 13 ani, după care s-a construit şi un funicular, pentru transportul diverselor materiale. Acum există şi canalizare.