Muncitorii români, sclavi la Roma

Presa din Cizmă evită să relateze despre românii care mor la locul de muncă din cauza nerespectării normelor de protecţie de către angajatori Românii despre care nu vorbeşte nimeni

Presa din Cizmă evită să relateze despre românii care mor la locul de muncă din cauza nerespectării normelor de protecţie de către angajatori

Românii despre care nu vorbeşte nimeni în Italia sunt în mare parte cei care muncesc din greu să îşi întreţină părinţii şi copiii rămaşi în ţară.

Cară saci de ciment 12 ore pe zi, pentru un salariu care depăşeşte cu puţin o mie de euro. Uneori, plătesc cu viaţa "vina" de a nu beneficia de o şansă corectă în ţara natală. Sunt românii morţi pe şantiere, despre care nimeni nu vorbeşte în presa din Peninsulă. Doar anul acesta au murit 45 din cauza accidentelor de muncă.

Adrian Ioan Marcu avea doar 21 de ani când a murit căzând de pe terasa unui şantier. Mihai Cotarcea, şi el mort pe şantier, avea 27 de ani şi un copil de numai un an. Cele două cazuri sunt doar câteva exemple din statisticile "tabu" privind morţii români de pe şantierele italiene.

80 la sută din cei care lucrează în construcţii în regiunea Lazio, Roma şi împrejurimi sunt români. Dintre aceştia, poate nici jumătate nu lucrează cu acte în regulă: patronii refuză să le facă contracte pentru a nu plăti taxe la stat şi drepturile adiacente muncii legale.

Sindicalistul zidarilor

Cine şi cum îi protejează pe românii de pe şantierele italiene? "Încă de anul trecut am transmis Guvernului Prodi o scrisoare oficială, în numele Ligii Românilor din Italia, prin care am atras atenţia că românii sunt cei mai mulţi lucrători din construcţii", afirmă Iulian Manta, şeful biroului pentru străini de la sindicatul Fenal-Uil din Roma. Manta este de cinci ani omul care apară drepturile românilor de rând din domeniul construcţiilor.

Este "avocatul" oamenilor de rând, care îşi rup oasele pe şantier, zi lumină, ca să câştige un ban cinstit departe de casă. "Multă lume nu ştie nimic despre drepturile normale, care li se cuvin: bilete de vacanţă, subvenţii pentru transport, plata corespunzătoare a orelor suplimentare, burse de studii pentru copii", afirmă Iulian Manta, care a "pus în drepturi" câteva mii de oameni în ultimii ani.

Decesele înregistrate sunt cauzate, în mare parte, de nerespectarea condiţiilor de protecţie a muncii. Nu degeaba, mai ales în construcţii, este prevăzut un program de opt-nouă ore pe zi, cu pauză: munca în exces suprasolicită organismul, oboseala se acumulează.

Morţii sunt angajaţi în ziua accidentului

"Nu se respectă programul de lucru, dar nici măsurile de proteţie a muncii. Orice firmă, atunci când face devizul unei lucrări, are acolo un capitol privind cheltuielile de protecţie a muncii. Este singurul buget care nu poate fi limitat. Şmecheria patronatului constă în a "umfla" bugetul pentru măsurile de protecţie şi siguranţă şi, în realitate, de a deturna banii respectivi", explică Iulian Manta.

Un alt aspect întâlnit în cazul accidentelor de muncă: în momentul în care are loc o astfel de nenorocire, dacă lucrătorul nu este angajat cu acte în regulă, patronul îi întocmeşte rapid documentele, să nu aibă probleme cu autorităţile: "Am observat că în majoritatea cazurilor, nu mă refer la cele mortale, dar accidente soldate cu răniri, victima apărea "în acte" ca fiind angajată în ziua evenimentului", a mai declarat Manta.

Mai mult, aflăm că numărul românilor care muncesc, dar sunt înşelaţi de patroni, este de ordinul miilor. Pur şi simplu nu-şi primesc salariile! Florin Bourita, coleg la sindicat cu Iulian Manta, afirmă că "ţeapa" a devenit fenomen: "Este cea mai des întâlnită problemă de care ne lovim. Zilnic ne sună oameni să ne spună că nu îşi primesc salariile. Avocaţii noştri sunt suprasolicitaţi".

Românii din Italia s-au plâns de problemele pe care le întâmpină

Reprezentanţi ai 18 asociaţii ale românilor din Italia au participat la întâlnirea cu primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu, ministrul de interne, Cristian David, şi de externe, Adrian Cioroianu, de la Accademia di Romania, de la Roma, de miercuri, 7 noiembrie.

Probleme sunt de ambele părţi. Oficialii români au recunoscut că nu ştiu numărul românilor care muncesc pe teritoriul italian, la 1 ianuarie 2007 fiind înregistrate 600.000 de persoane, o cifră sub datele reale. "Nu avem date cu privire la dimensiunea comunităţii româneşti", a spus primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu. Românii au spus că au probleme serioase declanşate de decretul-lege de îndepărtare. De asemenea, românii au cerut asistenţă juridică pentru cei expulzaţi.

La Cori, regiunea Latina, copiii români au fost agresaţi la şcoală, a trebuit să intervină chestura, iar primăria din Latina a înregistrat deja 5.000 de propuneri de expulzare. Totodată, românii speră în instituirea unui fond pentru repatrierea celor decedaţi pe pământ italian, deoarece mulţi dintre cei care mor în străinătate au familii sărace în ţară, care nu pot plăti taxele de repatriere între 5.000 - 6.000 de euro, unii dintre ei fiind repatriaţi până acum, prin cheta comunităţii.

Iulian Manta, de la asociaţia "Vocea României", a relatat că la Napoli, o femeie de 23 de ani, Ana Luxan, sosită în Italia de puţin timp şi decedată în urma unui atac cerebral, stă în morga oraşului de trei luni şi nu poate fi adusă în ţară.

Familia ei din România nu are bani nici să mănânce. Primul-ministru român le-a spus celor prezenţi că sunt liberi să aleagă unde să trăiască, în Italia sau în România, dar le-a transmis că şi în ţară este nevoie de forţă de muncă. (Oana Iuraşcu)