Muncesc cu ziua pentru câţiva bănuţi

Două surori de 10 şi 12 ani din Petroşani lucrează prin vecini ca să-şi întreţină mama şi fratele în vârstă de patru ani Maria şi Izabela din Petroşani sunt singurul sprijin al

Două surori de 10 şi 12 ani din Petroşani lucrează prin vecini ca să-şi întreţină mama şi fratele în vârstă de patru ani

Maria şi Izabela din Petroşani sunt singurul sprijin al unei mame care a muncit 20 de ani ca metalurgist, în condiţii grele. Acum, femeia este nevoită să măture străzile, pentru o bucată de pâine.

Drama celor două copile a început în urmă cu cinci ani, când tatăl lor le-a părăsit, iar mama şi-a pierdut locul de muncă. A muncit 20 de ani, în condiţii grele, într-o uzină din Petroşani. Firma a dat faliment, iar femeia a rămas fără venit şi cu trei copii mici de crescut.

Acum mătură străzile şi primeşte un salariu de 350 de lei. Olga Haidu trăieşte alături de cele două fete şi de băiatul de 4 ani, într-o magherniţă, în cartierul Dacia din Petroşani.

Femeia spune că salvarea a venit de la cele două fiice, Maria (12 ani) şi Isabela (10 ani). Copilele n-au mai suportat să-şi vadă mama plângând, pentru că nu are ce să le dea să mănânce şi s-au dus să muncească pentru vecini pentru o plasă cu cartofi sau câţiva bănuţi.

"Singura jucărie pe care o am e de la tata"

"Veneau vecini să ne ceară la mama să-i ajutăm la animale, prin curte şi pe la câmp. Mama nu ne-a lăsat niciodată să mergem, se ducea ea. Dar nu ne mai descurcam. Am zis că dacă muncim şi noi, vom avea bani de pâine şi de lapte din belşug, iar frate-meu, Vlad (4 ani - n.r.), nu va mai suferi. Am luat-o pe Isabela şi am mers la muncă. Când spălăm scări la bloc e rău că ne îngheaţă mâinile în apa rece. Facem cu rândul, una spală, cealaltă se încălzeşte", ne-a spus Maria.

Maria este în clasa a V-a, iar Isabela, în a III-a. Fetele învaţă bine şi se ţin de şcoală. Mama lor nu le poate ajuta la teme, dar copilele fac zilnic lecţiile cu dascălii unei fundaţii umanitare din Petroşani, unde primesc şi hrană. După-amiaza se duc la muncă.

"Nu vrem să fim povară mamei. Mergem să facem curăţenie prin curte, ce au nevoie. Ne dau lapte, câte o plasă de cartofi şi, uneori, bani. Oamenii sunt mulţumiţi că îi ajutăm şi, de vreo doi ani, tot ne cheamă. Vara e mai bine că putem munci mai mult, că nu se întunecă devreme şi, dacă muncim mai mult, suntem mai bine plătite", ne-a explicat micuţa Isabela.

Copilele spun că simt lipsa tatălui lor care a murit într-un accident. "Ne aducem aminte de tata când o vedem pe mama plângând. S-a dus în cer unde merg oamenii buni. Eu îl visez că îmi aduce jucării... Singura jucărie pe care o am e o păpuşă cu care dorm, fiindcă este de la tata...", spune Maria, printre lacrimi.