"Mulţumim că fumaţi!", un film în care nu fumează nimeni

cadru cu vreunul din personaje fumând. Nick Naylor, purtătorul de cuvânt al lobby-ului marilor producători de tutun, se luptă să salveze imaginea companiei sale în faţa iminentului dezastru

cadru cu vreunul din personaje fumând. Nick Naylor, purtătorul de cuvânt al lobby-ului marilor producători de tutun, se luptă să salveze imaginea companiei sale în faţa iminentului dezastru mediatic "tutun = cancer". În mod ironic, el este în fapt reprezentantul Academiei pentru studii despre tutun, deţinută şi bine "îndrumată" tocmai de firma producătoare de ţigări - Polly (Maria Bello). Aceasta din urmă este preşedinta competitivă şi alcoolică a "Societăţii pentru moderaţie" şi lobby-er pentru concerne producătoare de spirtoase, iar Bobby Jay (David Koechner) este şef peste SAFETY (Society for safety of firearms - "Societatea pentru siguranţa armelor de foc"). Cei trei alcătuiesc un trio pitoresc şi fără scrupule care comentează cu umor mascarada de tip PR pe care o fac zi de zi pentru a-şi cosmetiza companiile.
Va reuşi charismaticul şi mefistofelicul Naylor să-şi susţină cauza în ciuda evidenţei faptelor? Nu şi în faţa lui William H. Macy, care face un rol delicios, cu un umor plăcut de regăsit după "Magnolia" şi "Seabiscuit". El îl încarnează pe nefericitul senator Finistirre, care urmăreşte cu disperare eşecul încercării de a dispune marcarea pachetelor de ţigări cu un cap de mort. Moralitatea pare a trece pe locul doi în acest film, care dezvăluie cu cinism lumea rapace a marilor producători americani de tutun care mărturisesc că adolescenţii sunt principalul lor public ţintă, tot ei fiind însă gazdele binevoitoare ale unor campanii inutile pentru prevenirea fumatului juvenil. Rămâne de descoperit însă dacă binele va triumfa asupra cinicului. Răspunsul rămâne facil ca în cazul majorităţii producţiilor hollywoodiene.
Este interesantă apropierea de o altă discuţie, aceea legată de infaibilitatea domeniului relaţiilor publice şi de eficienţa unei argumentaţii viclene în faţa unor fapte clare care o contrazic. Nick este yuppy-ul perfect tânăr, de succes, supraremunerat, supercalificat şi complexant. El expiră prin toţi porii spunând: "Imaginea contează!"
Naylor este bătut la propriul lui joc, ca în toate filmele "cuminţi", căzând în plasa seducătoarei ziariste Heather Holloway (Katie Holmes), care nu se sfieşte să dezvăluie secrete şoptite în clipe de extaz. Totul, mărturiseşte ea, şugubeaţă, din vina aceleiaşi afurisite de rate.
În stare să îl mituiască chiar şi pe Marlboro Man, imaginea ţigărilor Marlboro, îmbolnăvit de cancer pulmonar şi ulterior mort, târând astfel firmele producătoare de tutun într-un uriaş scandal mediatic, Nick îl atrage pe nesimţite şi pe spectator în mirajul exuberanţei sale verbale.
Titlul parafrazează afişul prezent în orice spaţiu public american în care fumatul este interzis şi prevesteşte intenţia satirică aflată la baza romanului omonim scris de Cristopher Buckley. Filmul redevine cuminte la final, personajul principal dovedindu-se a fi, aşa cum poate intuiam, un tată care încearcă, în ciuda slujbei ingrate, să fie un model pentru fiul său.