Moştenitorii Turkmenistanului

Urmaşul fostului dictator de la Aşgabat îi asigură pe clienţii gazului turkmen de continuarea contractelor. Rusia este cel mai bine plasată, UE stă cel mai prost La învestire,

Urmaşul fostului dictator de la Aşgabat îi asigură pe clienţii gazului turkmen de continuarea contractelor. Rusia este cel mai bine plasată, UE stă cel mai prost

La învestire, Gurbanguli Berdymukhamedov a sărutat solemn Rukhnama, oda de sine compusă de Saparmurat Niazov, dictatorul defunct. Statele importatoare de ce are Turkmenistanul s-au liniştit. Turkmenii par să aibă parte de o tranziţie lungă.

Înainte de a merge la urne, alegătorii din oraşul natal al autoproclamatului "turkmenbaşi" au depus liberi coroane de flori la picioarele statuii dictatorului. În capitala Aşgabat, "Tatăl tuturor turkmenilor" s-a nemurit printr-o imensă statuie aurită care se roteşte după Soare.

Ultimele alegeri din Turkmenistan au avut loc în 1992, când Saparmurat Niazov a câştigat 99,8% din voturi - care i-au ajuns până la moarte. Prin urmare, mulţi dintre turkmeni au votat pe 11 februarie pentru prima oară şi au primit în dar câte o Rukhnama, cartea de panseuri filosofice ale "preşedintelui-profet" - pe care ruşii au fost plătiţi chiar să o lanseze pe orbita terestră…

"Cartea cărţilor"

Puţin înaintea sfârşitului neaşteptat al unui regim de 21 de ani, Saparmurat Niazov a numit lunile anului după membrii familiei prezidenţiale. Anterior, a scăzut durata de şcoală obligatorie, a restricţionat înscrierile la Universitate, a redus pensiile a 100.000 de bătrâni şi a izolat ţara chiar şi de televiziunea rusă.

Totul e scris în Rukhnama. Capitolele cărţii sunt studiate continuu în şcoli, învăţăturile sale sunt cerute la angajare, televiziunea naţională o recită zilnic, moscheile turkmene o adoră în rând cu Coranul - iar, ca bonus, cei care o citesc cu credinţă au asigurat un loc în Paradis.

Cartea Sufletului combină istoria epopeică şi ghidajul moral de inspiraţie divină cu politicile de stat.

Partea istorică îi pune pe turkmeni la fundaţiile Egiptului, Iranului, Irakului, Armeniei sau Indiei - şi a "Imperiului Turkmen Otoman", care "a dominat lumea peste 600 de ani". Dar ceva teribil s-a întâmplat turkmenilor, care au fost divizaţi în mai multe triburi, aflate în conflict până au fost cucerite de bolşevicii sub care au rămas 50 de ani. După care a irumpt viziunea tătucului Niazov, a unei noi societăţi bazate pe masivele rezerve de gaz ale ţării.

Opozanţii lui Niazov au subliniat pasajele menite "să-i prostească" pe turkmeni şi să justifice reprimarea oricărei disidenţe faţă de regim: cei care nu au ajuns la înţelegerea superioară a Rukhnama "şi se preocupă cu chestiuni pământeşti sunt slab echipaţi intelectual şi trebuie luminaţi şi îndreptaţi".

Sistemul poate funcţiona şi fără Niazov
Murat Esenov
disident turkmen în Suedia

Al doilea turkmenbaşi

Sărutul depus de Gurbanguli Berdymukhamedov pe Rukhnama pare o chezăşie că Niazov va domni mai departe în Turkmenistan. De fapt, "clanul" său, format din şefi ai armatei şi serviciilor de securitate, favorabili stilului autoritar şi ruşilor - clan care nu doreşte însă şi un nou dictator megaloman şi paranoid.

Formal, jumătatea majoră a populaţiei de cinci milioane de turkmeni a avut, pentru prima oară, posibilitatea să aleagă dintre mai mulţi candidaţi - toţi şase propuşi însă de Partidul Democratic, ex-comunist, singurul acceptat. Opoziţia a vorbit doar din exil, despre "farsa electorală" şi "o nouă dictatoră". De altfel, Constituţa nici nu permite candidatura celor care nu au trăit în ultimii 15 ani în ţară. Imediat după moartea dictatorului, Constituţia a fost însă ajustată, încât fidelul adjunct al lui Niazov din ultimii 10 ani să poată funcţiona ca preşedinte interimar, în locul preşedintelui parlamentului.

De formaţie dentist şi birocrat de carieră, Berdymukhamedov s-a angajat că continue opera predecesorului - nici vorbă de suprimarea listei negre a cetăţenilor interzişi în ţară ori de eliberarea numeroşilor deţinuţi politici. Noul turkmenbaşi a promis doar adecvarea educaţiei la "standardele internaţionale", câţiva bani în plus şi puţină reformă agrară. Din exterior se speră reforme interne cât să împiedice prăbuşirea statului. Se aşteaptă mai puţin o cotitură a politicii externe spre diversificarea exporturilor de gaze - acaparate în prezent de Gazprom.