Mos Craciun "Fabricat in Romania"

Guvernul nu prea are ce pune romanilor in bradul de Craciun. Anul 2003, care a debutat plin de promisiuni, este pe cale sa sfarseasca prost. Cel mai rasunator esec priveste balanta de plati externe,

Guvernul nu prea are ce pune romanilor in bradul de Craciun. Anul 2003, care a debutat plin de promisiuni, este pe cale sa sfarseasca prost. Cel mai rasunator esec priveste balanta de plati externe, care s-a dezechilibrat neasteptat de mult. Dupa ce au dat drumul la curea pentru a putea consuma pe saturate, romanii vor fi nevoiti sa o stranga din nou la loc. Deoarece Guvernul si Banca Nationala pregatesc un set de masuri menite sa aduca sub control deficitul extern. Este vorba insa de masuri de urgenta, cu efecte pe termen scurt, pentru ca factorii care, dupa 1989, dinamiteaza periodic balanta de plati externe nu pot fi eliminati peste noapte. Derapaje externe grave s-au produs si atunci cand creditul de consum, atat de blamat acum, era zero sau cand agricultura noastra de subzistenta reusea totusi sa ne asigure painea cea de toate zilele. Atat importurile de produse electrocasnice, cat si cele de cereale sau gaze naturale, care au determinat cresterea exploziva a deficitului extern, nu sunt altceva decat noi forme de manifestare a neputintei economiei romanesti de a satisface nevoile de consum ale populatiei. Ce este de facut? - intreaba omul de pe strada. "Termenul reforma economica ma enerveaza", marturisea nu de mult premierul Nastase, care considera ca, de fapt, este vorba de "modernizare economica". Intr-adevar, daca privim in jurul nostru, observam ca nici o tara in tranzitie nu se multumeste cu aducerea pe linia de plutire a vechilor structuri economice, dominate de industrie si agricultura. Toata lumea cocheteaza cu societatea postindustriala. Unele tari, cum sunt Ungaria si Estonia, chiar au reusit, cu ajutorul capitalului strain, sa-si creeze structuri caracteristice "noii economii", bazate pe tehnologiile de varf din informatica si telecomunicatii. In Romania, insa, guvernantii viseaza zgarie-noi, in vreme ce cosmeliile noastre stau sa se prabuseasca. In 14 ani de tranzitie, nu numai ca nu s-au facut pasi, fie si modesti, spre societatea postindustriala, dar s-a dat serios inapoi catre societatea preindustriala. Din cele 25 de orase cu peste 100.000 de locuitori, 24 au cunoscut o reducere a populatiei dupa recensamantul din 1992. Salariatii disponibilizati din industrie care nu si-au mai gasit locuri de munca la oras sau ale caror calificari nu au mai corespuns noilor cerinte ale pietei au plecat in agricultura. Lumea rurala reprezinta, in prezent, aproape jumatate din populatia Romaniei, dar nu contribuie decat cu ceva mai mult de o zecime la realizarea productiei globale a tarii. Nu numai agricultura, ci intreaga economie traieste din mila Domnului. De cate ori suntem bantuiti de seceta, cum s-a intamplat si in 2003, balanta de plati externe se deterioreaza. Pentru ca Romania este prea dependenta de culturile saracului (grau sau porumb) si de energie electrica produsa de termocentrale, care folosesc mai mult gaze naturale din import decat carbune de foarte slaba calitate din productia interna. Pana cand nu se va restructura agricultura, pentru a deveni mai putin dependenta de conditiile de clima, pana cand nu vor fi date in functiune si alte reactoare la Centrala Nuclearo-Electrica de la Cernavoda, romanii vor sta cu ochii pe cer si se vor ruga la Cel de Sus sa dea ceva ploaie pentru a nu se strica balanta de plati externe, deoarece numai ei stiu cate trebuie sa indure pana se repara. Oricat de enervante ar fi pentru guvernanti, reformele nu pot fi date uitarii sau inlocuite cu altceva. Romania nu este singura tara est-europeana cu deficite consistente de cont curent. Alte state din zona cunosc dezechilibre externe chiar mai mari. Dar nu isi fac probleme, pentru ca au facut reforme, care au atras tot mai mult capital strain, indeosebi sub forma de investitii directe si de portofoliu, cu care isi finanteaza deficitele. In Romania derapajul extern s-a produs in conditiile in care iese mai multa valuta decat intra in tara. Fuga capitalului se datoreaza a ceea ce investitorii straini numesc "patronajul politic". Ei reproseaza autoritatilor de la Bucuresti ca regulile jocului nu sunt aceleasi pentru toti competitorii. Investitorii romani nu platesc impozite si taxe, beneficiaza de diferite facilitati, iar, atunci cand intra in conflict cu intreprinzatori straini, sunt favorizati de Justitie, despre care se spune ca este aservita politic. Finantarea deficitului extern nu constituie deocamdata o problema pentru Romania. Banca Nationala a creat o rezerva valutara suficient de mare pentru a ne pune la adapost de eventuale surprize. Este insa clar ca nu se mai poate continua ca pana acum. Pentru ca nu importurile, in general, produc derapaje externe, ci acele importuri care nu se regasesc in exporturi. Multe intreprinderi neperformante nu-si platesc facturile sau darile catre stat. Cu banii respectivi fac importuri, dar numai pentru a-si perpetua ineficienta. Intarirea disciplinei financiare a intreprinderilor, despre care vorbeste si Guvernul, este, ce-i drept, mai mult decat necesara, dar nu se va putea realiza decat prin privatizarea sau scoaterea din circuitul economic a rau-platnicilor. In caz contrar, Mos Craciun "Fabricat in Romania" va continua sa ne aduca doar ce mai gaseste pe fundul sacului.