Vlad Columbeanu: „Montanu mi-a spus: «Hai la Televiziune!»“

Vlad Columbeanu, unul dintre civilii care au imortalizat Revoluţia pe film fotografic, spune că a fost abordat de Mihail Montanu, în seara de 21 decembrie 1989, cu o propunere dubioasă.

Vlad Columbeanu avea 37 de ani în decembrie 1989. Lucra la Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH), dar era pasionat de fotografie. Începând cu 21 decembrie 1989 a imortalizat evenimentele din Bucureşti cu aparatul său foto, marca Praktica.

În seara de 21 decembrie, în apropierea Baricadei de la Intercontinental, s-a întâlnit cu Mihail Montanu, fost coleg la ISPH. Vlad Columbeanu povesteşte: „Am impresia că Mihail Montanu a ştiut ceva despre Revoluţie, pentru că în acea seară mi-a spus: «Hai să mergem la Televiziune!». Pentru că era seară şi nu mai puteam face fotografii, am refuzat să merg cu el".

Televiziunea a fost unul dintre punctele-cheie ale Revoluţiei, locul în care s-au perindat câteva ore mai târziu, adică în 22 decembrie 1989, toate personajele care au devenit cârmacii României postcomuniste.

Contactat de „Adevărul", Montanu şi-a amintit, iniţial, cu plăcere de fostul său coleg, Vlad Columbeanu: „Da, sigur, îl cunosc şi este adevărat că ne-am întâlnit în 21 decembrie 1989 în centru". Însă când a venit vorba de chestiunea propunerii de a merge la TVR, Montanu a schimbat tonul: „Îl lasă memoria. De la o vârstă încolo e normal. Nu am spus să mergem la TVR. Exclus".

Şi totuşi, Mihail Montanu a fost printre primii oameni care au pătruns în sediul Televiziunii Române, în 22 decembrie 1989. El a apărut pe imagini filmate alături de Petre Roman, viitorul prim-ministru al ţării. Deşi a pozat mereu într-un cetăţean apărut şi el pe acolo „din fundul Berceniului", Montanu avea o staţie de emisie-recepţie şi părea să fie unul dintre tartorii momentului.

Mihail Montanu  Foto: Marian Vilău

A devenit imediat reprezentantul Frontului Salvării Naţionale în Ministerul Apărării Naţionale. Un inginer devenise practic, în câteva ore, mai mare peste toată Armata Română. După Revoluţie nu a fost uitat şi a intrat, spune el, prin concurs, în Ministerul Afacerilor Externe. A avut funcţii de conducere la Ambasada României în Namibia (1994-1997), Ambasada României în Malaysia (1999-2002).

A fost şi consulul general al României la Rio de Janeiro  din 2004 până în 2009, când a ieşit la pensie. Din 2009 şi până în prezent a trăit dintr-o pensie, spune el, „mizerabilă", de 1.200 de lei, la care se mai adăuga indemnizaţia de revoluţionar, în cuantum de 2.000 de lei. De la începutul anului, acesta a rămas fără indemnizaţie, la fel ca toţi „luptătorii remarcaţi în Revoluţie", motiv pentru care a ţinut să ocărască ziarul „Adevărul" pentru campania de presă îndreptată împotriva indemnizaţiilor încasate de revoluţionari. Mai pe seară ne-a trimis un e-mail cu titlul „Să nu-mi iei niciodată pensia!".

În ataşament era o pastişă după melodia formaţiei Holograf „Să nu-mi iei niciodată dragostea", cu versuri modificate: „Să nu-mi iei niciodată pensia, fiindcă atunci am să mor de dorul ei". Este şi aceasta o formă de indignare.

 „Paris Match" şi pozele Revoluţiei

Vlad Columbeanu a organizat, la Muzeul Ţăranului Român, o expoziţie cu fotografiile pe care le-a făcut din decembrie 1989 şi până în toamna anului 1990. Este istoria alb-negru a celui mai zbuciumat an din istoria recentă a României. O istorie pe care unii au fructificat-o la numai câteva zile după Revoluţie.

Mihail Montanu (medalion), alături de Petre Roman, care citeşte un comunicat

Vlad Columbeanu: „La câteva săptămâni de la evenimentele din decembrie 1989, s-a răspândit prin oraş zvonul că reporterii de la «Paris Match» sunt la Intercontinental şi caută poze de la Revoluţie. Am fost şi eu cu pozele mele, dar nu i-au interesat. Au luat numai pozele color". La fel s-a întâmpat şi cu casetele video ale Revoluţie, care au fost vândute pe bani frumoşi la televiziunile din Occident.

După Mineriada din iunie 1990, Vlad Columbeanu a plecat din ţară, la fel ca mii de români scârbiţi şi înspăimântaţi de violenţa regimului neocomunist instaurat la Revoluţiei. A lucrat în Franţa până în 2007, când s-a întors convins că România a intrat pe un făgaş normal. În prezent se ocupă de promovarea Muzeului Ţăranului Român.

"Înainte de fuga lui Ceauşescu am avut unele ezitări şi ascundeam aparatul foto în geacă. După fugă nu mi-a mai zis nimeni nimic. Am pozat inclusiv de sub un TAB.''
Vlad Columbeanu fotograf

Până pe 15 Expoziţia „22/22

Bucureştii manifestărilor de stradă din anii 1989-1990" este deschisă până duminică, 15 ianuarie, în sala Foaier de la Muzeul Ţăranului Român, între orele 10.00 şi 18.00.