Monica Petrică, născută pentru graţie

Balerina, prim-solistă a Operei Naţionale, este partenera de scenă a exigentului Răzvan Mazilu în spectacolul "Un tango mas" Monica Alexandra Petrică este o fată foarte frumoasă care

Balerina, prim-solistă a Operei Naţionale, este partenera de scenă a exigentului Răzvan Mazilu în spectacolul "Un tango mas"

Monica Alexandra Petrică este o fată foarte frumoasă care ar fi putut deveni, dacă şi-ar fi dorit vreodată, un manechin de succes, cu şanse la o reală carieră internaţională. Ea însă a ales altceva, un drum care să se potrivească structurii sale sufleteşti, profunzimii sale interioare, graţiei sale înnăscute şi, nu în ultimul rând, harului de a se exprima atât de bine prin dans. A optat pentru o profesie care cere nu doar talent şi dăruire, dar şi multă trudă, ore întregi de efort fizic, de repetiţii - o viaţă profesională în care strălucirea unei seri, pe scenă, este rezultatul foarte multor zile în care artistul trăieşte cu o disciplină aproape cazonă. Monica Alexandra este astăzi una dintre cele mai iubite şi apreciate soliste ale Operei Române şi partenera preferată a unuia dintre dansatorii de "aur" ai momentului, Răzvan Mazilu. Îi leagă nu doar o colaborare extraordinară, bazată pe aceleaşi idealuri, pe aceeaşi dorinţă de atingere, pe cât posibil, a perfecţiunii în domeniu, dar mai ales o prietenie superbă, o comunicare admirabilă în viaţa de zi cu zi, care există însă şi pe scenă, acolo unde puterea vorbelor este înlocuită de cea a privirii… A expresivităţii ochilor, a înţelegerii fără cuvinte.

La trei ani a dat păpuşile pe dans

Monica, nativă a zodie Peştilor (1 martie), crede despre ea că este unul dintre norocoşii cărora le-a fost dat să-şi trăiască visul. De când se ştie, adică de când era la vârsta păpuşilor, nu şi-a dorit altceva decât să devină balerină. Se prea poate ca fascinaţia ei faţă de lumea dansului să fie legată şi de faptul că a avut în familie un artist în domeniu, un unchi, coregraful Alexandru Ilie. Aşa a ajuns Monica să fie îndrumată de la o vârstă fragedă, la numai trei ani, de unchi, aşa a ajuns să-şi lege cu dragoste papuceii de dans şi să stea în poante la etapa la care fetiţele de vârsta ei jucau şotronul… Acum, la etapa rememorărilor, superba balerină, care este şi manechinul preferat al prezentărilor de modă semnate de celebra creatoare Doina Levintza, apreciază selecţia ei în compania de dans clasic şi contemporan "Oleg Danovski" ca fiind unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale. Alături de compania constănţeană care poartă numele renumitului coregraf român, Monica a făcut numeroase turnee în străinătate. După aceasta, a primit o bursă de specialitate în Statele Unite ale Americii, iar la revenirea în ţară, a intrat în ansamblul Operei Naţionale. În anii de după absolvirea şcolii, Monica nu a uitat niciodată spusele profesoarei sale, Alina Vretos, pe care o pomeneşte cu mare drag şi admiraţie. Aceasta îi spunea mereu că, dacă nu repetă o zi, va simţi doar ea, Monica, dacă nu repetă două zile, va simţi şi profesorul. Dar deja, dacă nu ar repeta trei zile, va simţi publicul.

Şi, având în minte mereu vorbele profesoarei sale, Monica a înţeles foarte repede, încă din copilărie, că meseria pe care şi-a ales-o nu poate fi făcută decât cu multă muncă, multă pasiune şi multă renunţare.

Viaţă personală, familie, soţ, copii? Da, va fi timp şi pentru asta, atunci când flacăra care arde în inima Monicăi în timpul dansului său, întotdeauna pasional şi sublim, se va mai diminua. Puţin. De stins, oricum nu se va stinge niciodată…

Un tango mas

Teatrul Odeon, 24 iunie, ora 19,00

Cu: Răzvan Mazilu, Monica Petrică şi Clubul TangotangenT, coordonator Daniel Măndiţa

Amalia Iscu
Anisia Popescu
Cristina Patru
Monica Surubariu
Lucian Stan
Gilbert Iscu
Laurenţiu Lungianu
Un spectacol de Răzvan Mazilu
Direcţia de scenă - Alexandru Dabija
Costume - Wilhelmina Arz
Coloana sonoră - Răzvan Mazilu, Daniel Măndiţa
Decor & light design - Alexandru Dabija

Un tango mas aduce o notă nouă în peisajul coregrafic actual, lărgindu-şi aria într-o direcţie în care dansul scenic cult nu s-a exersat până în prezent şi, totodată, pune în valoare două preţioase talente ale zilelor noastre - Răzvan Mazilu şi Monica Petrică.
Liana Tugearu
"România literară"

Un balans al emoţiei... cu această senzaţie pleci de la spectacolul Un tango mas de la Teatrul Odeon. Ca şi cum, pentru o scurtă perioadă de timp, o confesiune te-a răpit ritmului cotidian, făcându-te să crezi că, într-o bună zi, ieşind din lumea ta secretă, vei simţi că şi tu te afli de fapt printre dansatorii de tangou.
Virgil Oprina
"Ziarul de duminică"

Şi tangoul lor minunat poate fi unul dintre motto-urile la îndemână pentru acest spectacol. Propunerea venită din partea lui Răzvan Mazilu are în acest spectacol forţa sincerităţii şi conştiinţa propriei performanţe, într-un concept ce evită pe cât posibil mirajul efectului, dând frâu liber pasiunii şi plăcerii de a împărtăşi cu spectatorii farmecul dansului şi de a înţelege o parte a universului vast al tangoului.
Oltea Şerban-Părău
"Time Out"

Un tango mas nu este un spectacol, ci un exerciţiu de emoţie, sublim, dureros, aproape insuportabil. Răzvan Mazilu şi Monica Petrică nu sunt balerini şi nu sunt nici actori, ei nu dansează, ci ne povestesc destinul lor, sunt întrupări ale sufletului nostru, flămând de iubire, însetat de eternitate.
Alice Năstase
"Tango Magazine"