Şi Moldova este poluată!

Analizele efectuate în câteva oraşe din estul ţării arată că noxele din aer, apă şi sol nu lipsesc nici din această zonă Probele de aer, apă şi sol din Galaţi, Focşani, Adjud,

Analizele efectuate în câteva oraşe din estul ţării arată că noxele din aer, apă şi sol nu lipsesc nici din această zonă

Probele de aer, apă şi sol din Galaţi, Focşani, Adjud, Bacău şi Piatra Neamţ dovedesc că apele din Moldova sunt prea puţin filtrate, solul nu e prea curat, iar aerul e respirabil doar cu îngăduinţă. Totuşi, cifrele poluării depăşesc doar pe alocuri valorile-limită admise şi, prin comparaţie, sunt mult mai mici decât cele măsurate în judeţul Cluj.

Continuăm campania de dezvăluiri privind gradul real de poluare înregistrat în oraşele României.

Probele prelevate de laboratorul mobil şi analizate în laboratoarele de mediu ale RQC de la Petromidia au arătat că moldovenii respiră un aer relativ curat, au apele cam murdare şi solul poluat parţial, mai ales cu metale grele.

În Galaţi, poluare la limită

Aerul din oraşul de pe Dunăre nu prezintă dioxid de sulf, hidrogen sulfurat, nitriţi sau pulberi în suspensie, în schimb are cam mult monoxid de carbon, aruncat în atmosferă de autovehiculele care circulă neîncetat. Astfel, cu o valoare de 5,9 mg de CO la fiecare metru cub de aer, Galaţiul se situează - deocamdată - pe primul loc al oraşelor poluate din România.

Valoarea maximă admisă este 10 mg/m3, deci aparent nu sunt probleme. Dar această cifră indică doar cât de mult CO poate suporta organismul uman în mod accidental. Când vorbim de media anuală şi analizăm valorile din perspectiva sumbră ca această valoare ridicată să se menţină constant, de-a lungul mai multor luni, atunci pragul inferior de evaluare este de 5 mg/m3.

Prin urmare, 5,9 este cam mult. Solul are 18 mg de plumb pe kg (când maximul admis este 20) şi 89 mg/kg de zinc (limita fiind 100).

Apa conţine cadmiu, în proporţie de 4,5μgpe litru (limita admisă fiind 5μg/l), plumb 9 μgpe litru (limita fiind de 10 μg/l) şi amoniu 0,29 mg/l (limita fiind 0,5 mg/l). Prin urmare, aparent totul e bine, dar toate valorile sunt mult prea aproape de limitele admise. Combinaţia dintre atât de mulţi poluanţi, chiar dacă niciunul dintre ei nu se află în exces, este însă mai toxică decât spun cifrele.

Medicii au constatat că, atunci când un organism este "stresat" de o toxină, el dă dovadă de o rezistenţă mai mică faţă de a doua sau a treia substanţă poluantă, reacţionând violent chiar şi la cantităţi mult mai mici decât cele admise.

Pulberile fac praf sănătatea gălăţenilor

Deşi la 30 octombrie 2007 ar trebui să obţină autorizaţia integrată de mediu, combinatul siderurgic încă nu a realizat desprăfuirea la Oţelării.

ArcelorMittal - unul dintre cele mai mari combinate siderurgice din sud-estul Europei - este şi principalul poluator al Galaţiului. Potrivit Raportului privind starea factorilor de mediu în anul 2006, elaborat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Galaţi, la cea mai mare parte a indicatorilor monitorizaţi s-au înregistrat creşteri ale cantităţii de poluanţi faţă de anul precedent: oxizi de azot - cu 8,52 la sută mai mult, amoniac - cu 4,8 la sută mai mult, compuşi organici volatili - cu 4,07 la sută mai mult, dioxid de carbon - cu 2,8 la sută. De departe însă, pulberile în suspensie reprezintă cea mai mare problemă, cantitatea înregistrată depăşind de mai multe ori valoarea-limită.

Statisticile ASP confirmă poluarea

Poluarea din Galaţi este confirmată an de an şi de statisticile Autorităţii Judeţene de Sănătate Publică Galaţi. Numai anul trecut, peste 20.000 de copii şi 14.000 de adulţi au ajuns la doctor doar cu afecţiuni ale căilor respiratorii, aproape 2.000 de copii au fost diagnosticaţi cu rinită, rinofaringită şi faringită cronică, alte sute fiind bolnavi de sinuzită cronică, bronşită cronică sau astm. Aproape 1.000 de copii au suferit afecţiuni ale pleoapei, aparatului lacrimal, orbitei sau conjunctivei.

Iar la aceştia se adaugă şapte cazuri de tumori maligne ale buzei ori cavităţii bucale la copii şi şase cazuri la adulţi, precum şi un caz de tumoare malignă a traheii, bronhiilor şi plămânilor la copii şi şase la adulţi. Toate reprezintă boli provocate de poluarea iritantă.

Astm lângă combinat

Studiul amplu al prof. dr. Alexandru Ierima, medic primar pediatru, specialist alergolog, vine să întărească statistica oficială. "Am constatat foarte clar că populaţia din zona dinspre combinat, de dincolo de bulevardul George Coşbuc, este clar cea mai afectată. Aici sunt cei mai mulţi astmatici şi suferinzi de boli pulmonare, atât copii, cât şi adulţi," spune prof. dr. Alexandru Ierima. (Petrica Paţilea)

La Focşani, cupru - în sol, suspensii - în apă

Valorile măsurate în centrul oraşului vorbesc de la sine: 38,2 mg de cupru pe kilogramul de sol, când limita este de 20 de mg/kg.

Plumbul este sub limită, fiind "numai" 14,7 mg/kg, câm maximul admis este de 20 mg/kg. La fel şi apa, care conţine deja cam jumătate din cantitatea admisă de amoniu şi 2 mg de pulberi în suspensie în fiecare litru, când ar trebui să fie zero! Corespondenţii ziarului "Adevărul" spun că localnicii cunosc situaţia.

Râurile Milcov şi Putna, poluate de dejecţiile oraşelor

Cele mai mari râuri din judeţul Vrancea, Milcov şi Putna, au ajuns gropile de gunoi ale oraşelor din zonă. Oraşul Odobeşti nu mai are staţie de epurare a apei de peste două decenii. Tot din acea vreme, apele uzate ale Odobeştiului, oraş cu 20.000 de locuitori, sunt deversate zi şi noapte în râul Milcov. "Este de notorietate faptul că încă de pe vremea lui Ceauşescu oraşul nu mai are staţie de epurare. Au venit evenimentele din `89 şi a apărut problema banilor.

Nu avem şi nu am avut fonduri necesare pentru funcţionarea staţiei. La Garda de Mediu se cunoaşte situaţia. Asta e. Nu sunt bani, nu există protecţie a mediului", a declarat primarul din Odobeşti, Dan Nicolaş. El susţine că nici în viitorul apropiat nu se întrevede vreo speranţă pentru repornirea staţiei de epurare. Pe de altă parte, de câteva zile a fost închisă staţia de epurare a apei Focşani. Putna devine astfel al doilea râu din Vrancea în care sunt aruncate mizeriile unui oraş.

Apele uzate ale Focşaniului sunt deversate în Putna în zona comunei Răcoasa. Ţăranii din zonă sunt nemulţumiţi de ceea ce se întâmplă în apropierea gospodăriilor lor. Autorităţile locale comunale nu doresc să comenteze situaţia apărută.

"Va trebui să suportăm mirosurile pestilenţiale şi poluarea de pe râul Putna doi ani de zile, cât timp se va lucra la modernizarea staţiei de epurare a apei din Focşani", a afirmat comisarul-şef al Gărzii de Mediu Vrancea, Aurel Cristian.

Primarul Focşaniului, Decebal Bacinschi, susţine că a fost necesară oprirea staţiei pentru modernizare din cauza mirosului insuportabil din ultimii ani abătut vara asupra oraşului de la staţia situată în cartierul Mîndreşti.

Potrivit directorului OPC Vrancea, Dumitru Dilă, numărul focşănenilor care au reclamat calitatea apei potabile a crescut de la 60 la începutul anului 2006 la 94 în 2007. De menţionat că Vrancea este cunoscută ca zona cu apa cea mai dură din România.

În Adjud, metale grele

Pe străzile Republicii şi 30 Decembrie, probele de apă au dezvăluit cantităţi importante de metale grele, dar sub limitele admise. Doar 8,5 μg de plumb pe litru, când limita este 10, şi doar 4,7 μg de cadmiu pe litru, când limita este 5. Şi în sol e cam mult plumb, dar valoarea abia trece de jumătatea maximului admis, fiind 11,2 mg/kg de sol, faţă de 20.

Zincul la fel, puţin peste jumătatea maximului, adică 63,8 mg/kg, când admis este 100. S-ar zice că Adjudul e un oraş mai curat, dar cantităţile de praf depăşesc uneori pragul de 5 mg/litrul de aer, probabil şi pentru că oraşul nu are o perdea de păduri, care să-l ferească de vânturile de stepă.

La Bacău, solul e grav poluat

Pe strada Nicolae Bălcescu sau pe Bulevardul Unirii din Bacău, adică în centrul oraşului, solul e poluat ca pe o platformă industrială! Determinările arată 138 mg de zinc pe kilogramul de sol (când maximul admis este de 100) şi 35,4 mg/kg de plumb, când valoarea limită este de numai 20 mg/kg.

Apa potabilă e puţină şi murdară, având 2 g de suspensii la fiecare litru, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie bine filtrată înainte de a fi consumată. În plus, valoarea de amoniu din apă este de 0,45 mg/litru, când valoarea limită e de numai 0,5 mg/litru! Prin urmare, băcăuanii sunt la un pas de a fi otrăviţi cu amoniu şi trebuie să-şi lase apa la decantat înainte de a o consuma.

In Piatra Neamţ, prea mult cupru în sol

În urmă cu vreo 20 de ani, oraşul părea să fie ferit de febra industrializării, dar efectele poluării provocate de autoturisme nu l-au ocolit. Solul din strada Mihail Sadoveanu, chiar din faţa blocului D2, conţine cupru în proporţie de 62,7 mg/kilogram, când admisibil ar fi doar 20 mg/kg!

Cam mult pentru un oraş care se consideră a fi unul dintre cele mai curate din Moldova, nu-i aşa? Plumbul e doar un pic peste jumătatea valorii admise, 11,7 mg/kg (faţă de 20 mg/kg), iar apa conţine cam mult amoniu (0,3 mg/l, faţă de maxim 0,5 mg/l). Şi valoarea de 4 mg/m3 de aer înregistrată la CO este mult mai mare ca în alte oraşe, deşi, ce-i drept, maximul admis este de 10 mg/m3.

5,9 mg de CO la fiecare metru cub de aer, în timp ce pragul inferior de evaluare este de 5 mg/m3