Modestie de lux

Candidatul pesedist trebuie sa fie "apropiat de oameni, sa aiba o atitudine deschisa, un comportament firesc, cald, uman". In plus, el trebuie sa afiseze o modestie autentic social democrata si sa-si

Candidatul pesedist trebuie sa fie "apropiat de oameni, sa aiba o atitudine deschisa, un comportament firesc, cald, uman". In plus, el trebuie sa afiseze o modestie autentic social democrata si sa-si ascunda masinuta de lux in garaj, macar pe perioada campaniei. Nu e in stare de asta? Atunci sa fie el ascuns, iar in fata alegatorului sa fie adus cineva curat si cinstit. Si, nu uitati: imaginea va conta mult in aceasta campanie electorala! Iata, pe scurt, mesajul lui Adrian Nastase catre parlamentarii sai, dupa doua zile de cantonament preelectoral la Sinaia. Preocuparea partidului de guvernamant de a-si clati imaginea este din ce in ce mai evidenta si mai agresiva, devenind aproape o obsesie. Este in acelasi timp si un paradox. Pe de o parte, PSD se lauda cu realizarile sale, cu un loc fruntas pe podium in sondaje, iar pe de alta parte, cum se sting reflectoarele, incearca diferite cosmeticale care sa-i faca o fata umana, calda. Desigur, aceasta atitudine a PSD poate avea o gramada de explicatii, de justificari de partid: rezultatele frumoase sunt si mai frumoase cand sunt vandute de oameni frumosi. Pentru electorat insa, ea este mai degraba o minciuna ambalata frumos. Cea mai perfida directiva pesedista de la Sinaia este cea prin care Adrian Nastase, un om pentru care cinstea si moralitatea ar trebui sa fie legaminte de viata, a impus modelul marionetelor politice. Asa ar putea fi caracterizata cerinta ca oamenii compromisi moral sa fie doar trecuti in planul doi, nu indepartati, urmand ca ei sa actioneze din umbra, in spatele unei porta-voci tinere, cu cazier politic curat. Dupa ce baronii au fost catalogati drept legende vii ale PSD, la Sinaia ei au fost scuzati ca fiind "colegi fara multa minte politica". Despre Mischie, Nastase a vorbit aproape prietenos: "Daca-i pui un microfon in gura, il ia in dinti". Asa ca "daca nu-l mai putem spala, sa-l ascundem putin". Este o mostra de atitudine duplicitara, pe care Adrian Nastase o recomanda membrilor de partid, cu toate ca ea a fost fatala partidului de guvernamant in 1996, cand s-a mers pe o linie similara din multe puncte de vedere. Aceeasi atitudine duplicitara s-a manifestat si in privinta pensiilor parlamentare. Alesilor li s-a spus doar sa aiba grija cum gestioneaza chestiunea, deoarece este sensibila si poate exploda in mana lor. Nici un cuvant de repros pentru faptul ca senatorii si deputatii s-au aplecat mult mai mult asupra propriilor nevoi decat asupra celor pe care-i reprezinta. In public insa, presedintele PSD a infierat proiectul de cum a aparut, ca sa dea, evident, bine la imagine. Nici presa nu a fost ocolita in noua strategie de campanie. In timp ce in sala se vorbea despre deschiderea fata de ziaristi, acestia erau blocati departe de usi, ca nu cumva cineva sa dea drumul la informatii neconforme cu documentele de partid. PSD mizeaza foarte mult pe noul tip de campanie, pe noua fata pesedista. Mai putine afise, mai multi oameni in carne si oase, trimisi din usa in usa. Strategia "door to door" s-a dovedit castigatoare pentru pesedisti si acum patru ani, cand le-a fost suficient sa spuna ca vor fi mai buni decat figurile tragice ale guvernarii de atunci. Acum, partidul de guvernamant vrea sa repete performanta. Strategia se schimba un pic. Activistii nu trebuie sa faca prea multe promisiuni, trebuie sa arate ce multe lucruri bune s-au realizat, dar si sa-si recunoasca greselile, pentru ca electoratul sa nu fie impresionat de altii atunci cand i se va arata punctajul neimplinirilor. In plus, da bine sa arati ca stii si ca iti pasa. Chiar daca iti pasa 30 de zile o data la patru ani. Printre atatea iluzii pe care se pregateste sa le construiasca drept arme de campanie, PSD a avut totusi taria, la Sinaia, sa arate un lucru care nu-i pica tocmai bine si pe care se straduieste de ani de zile sa-l schimbe. Grupul-tinta al partidului ramane cel al pensionarilor si al comunitatilor rurale. E o modalitate indirecta de a recunoaste ca PSD mai este captiv in teritoriu si nereformat pe fond, in ciuda semnalelor lansate de echipa de la centru. La Sinaia s-a vorbit deschis despre faptul ca electoratul urban nu este atras de pesedisti, iar la raportul populatie activa - pensionari, balanta inclina dramatic catre cei din urma, care raman "marea miza". Artificiile electorale pesediste nu sunt altceva decat consecinta directa a politicii de cadre a partidului de guvernamant. In loc sa se dezvolte mai intai ca partid modern, european, PSD a preferat sa ramana prizonierul catastifelor groase. Cu alte cuvinte, cat mai multi membri, cat mai amestecati, dar neaparat sa se regaseasca printre ei muncitori, tarani si intelectuali in proportii transmise de la centru catre teritoriu. Dupa unii din constructorii politici din Baneasa, e suficient sa raportezi in scripte 700.000 de membri ca sa fii declarat din start castigator al alegerilor. Cat sunt acestia de eficienti, s-a vazut la referendum, cand calculele au aratat ca in prima etapa nici macar pesedistii si familiile lor nu s-au deranjat la urne. PSD nu are cum sa mai schimbe actuala stare de lucruri. Deja s-au consumat trei ani din ceea ce ar fi putut sa fie si o reforma interna dusa pana la capat. Ramane de vazut daca schimbarile, urnite cu greu, vor supravietui eventualei plecari a lui Adrian Nastase din fruntea partidului. Asa ca, deocamdata, se "ia fata" electoratului.