Moastele Sf. Ion Iliescu

Nu a fost numai emotie sincera, simpatie adevarata, de Sfantul Ion, la Cotroceni. A fost si curtuoazie calculata, interes disimulat in enorme cosuri de flori si in gesturi sobru-afectuoase. In puhoiul

Nu a fost numai emotie sincera, simpatie adevarata, de Sfantul Ion, la Cotroceni. A fost si curtuoazie calculata, interes disimulat in enorme cosuri de flori si in gesturi sobru-afectuoase. In puhoiul de oameni care a inundat palatul prezidential ca sa-l felicite pe Ion Iliescu de ziua onomastica au existat cateva personaje venite cu un scop precis: acela de a fi vazute cu presedintele, chiar in exercitiul urarilor de bine, cu un obraz lipit de acela al sarbatoritului. Gigi Becali s-a deplasat de la periferia rezidentiala a Bucurestilor, Nicolae Mischie si Marian Oprisan, tocmai din Gorj si Vrancea, pentru a se lasa surprinsi intr-o ipostaza de familiaritate cu seful statului. Apropierea de acesta avea rolul de a-i pune in valoare, de a-i legitima sau chiar de a-i vindeca la imagine ca la atingerea unor moaste. Gigi Becali, proaspat patron de partid, si-a facut debutul in societate, direct in mijlocul Puterii. Inconjurat de consilieri prezidentiali surazatori si ministri prietenosi, el i-a spus lui Ion Iliescu ca o sa mai vina la Cotroceni, ca sa-l consulte in probleme de politica. Scurtul dialog cu presedintele, atitudinea binevoitoare a acestuia, consimtamantul vag de a-i impartasi tainele meseriei au echivalat cu legitimarea politica a lui Gigi Becali, inainte chiar de inscaunarea lui la presedintia obscurului partid "Noua Generatie". Prezenta acestui baiat de cartier care rezolva disputele politice cu pumnii ("Daca nu-ntelege, io ma bat cu primul-ministru si n-are decat sa vina politia sa m-aresteze!") in preajma lui Iliescu pare a fi o dibace asezare in poza, facuta de amicii lui din PSD, aflati in cautare de solutii electorale pentru neutralizarea adversarilor. Milioanele de alegatori care-au privit, miercuri seara, jurnalele de stiri au ramas cu impresia ca Gigi Becali este un personaj agreat la cel mai inalt nivel si un ucenic al lui Ion Iliescu - omul cu politica in sange. Din nimic, el a fost transformat intr-un lider potential.
In poza s-au inghesuit si baronii locali. Mischie s-a sensibilizat brusc, depunand la picioarele presedintelui florile oferite "din inima" de gorjeni, iar Oprisan si-a debitat pe nerasuflate, in fata camerelor de luat vederi, laudele la adresa celui mai important dintre Ioni, incununate de invitatia de a se intoarce grabnic in PSD. Desi au reputatiile grav compromise de numeroase scandaluri, baronii nu se sinchisesc, in general, de perceptia opiniei publice. Isi vad de-ale lor, stiind ca raman indispensabili partidului. Un strop de credibilitate insa nu le strica, mai ales in anul electoral. Iar cei doi a meritat sa bata atata cale. Caci ce poate fi mai derutant pentru electoratul iliescian decat un Mischie adresandu-se plin de simtire si un Oprisan deschizand usa presedintelui la sediul PSD?!
Faptul ca baronii locali vin sa i se inchine si un nimeni ii este adus la botezul politic arata cat de important ramane Ion Iliescu pentru PSD. Recuperarea lui in partid, fie si intr-o forma mai putin explicita, va influenta campania electorala in favoarea actualilor guvernanti. Este de ajuns ca presedintele, foarte popular in acest ultim mandat, sa nu se aseze pe o pozitie de neutralitate in raport cu competitorii, ci sa apara ocazional in compania unor lideri pesedisti, sa sublinieze unele merite ale guvernarii ori sa-i consoleze pe oameni pentru lipsurile cu care lupta. Deocamdata, Ion Iliescu nu-i da PSD raspunsul asteptat, si anume acela ca va candida ca independent pe lista de partid. Dar, in alta parte, nu poate fi imaginat. De Sfantul Ion, la Cotroceni, marea reuniune a familiei pesediste a oferit o imagine exacta despre cine va juca in campania electorala.