Moartea anunţată a elevului Costel

Am ajuns vremea în care aproape tot ce ne înconjoară e agresiune, e violenţă Gesturile preşedintelui Traian Băsescu de a folosi apelativul "păsărică" la adresa jurnalistei postului

Am ajuns vremea în care aproape tot ce ne înconjoară e agresiune, e violenţă

Gesturile preşedintelui Traian Băsescu de a folosi apelativul "păsărică" la adresa jurnalistei postului Antena 1, Andreea Pană, de a-i smulge telefonul din mână şi de a o numi "ţigancă împuţită" - au fost întoarse deja pe toate feţele. Consecinţele nu vor întârzia să apară atât pe plan intern, cât şi extern. În plan extern, nu se va întâmpla altceva decât să se îngroaşe tuşele de gri închis în care suntem percepuţi. Acolo, astfel de gesturi, dacă ar exista, ar fi drastic şi unanim sancţionate. Atât de legea penală, cât şi de opinia publică. Pe meleagurile noastre, lucrurile nu arată aşa. Mărturie stau numeroasele opinii postate pe forumurile ziarelor. Abundă mesajele de tipul "bine i-a făcut, ţine-o aşa, Băse!", "aşa este, domnul preşedinte are dreptate".

Este un drum deschis cu mult timp în urmă. Pilotul elicopterului cu care îşi făcea familia Ceauşescu vizitele de lucru îşi aminteşte şi astăzi remarcile Elenei la vederea cozilor din faţa alimentarelor: "Ai dracului viermi, nu se mai satură". Altfel, ca şi în cazul actualului locatar de la Cotroceni, comentariul era unul privat, destinat doar urechilor tovarăşului de viaţă şi destin. Modului violent dispreţuitor în care erau priviţi şi trataţi, românii i-au răspuns în decembrie `89. Drumul a continuat. Mai încoace, pe când locuia şi el la Cotroceni, Ion Iliescu a numit un gazetar "măi, animalule" şi alţi mii de oameni civilizaţi, "golani". De aici înainte avea să se deschidă o veritabilă Cutie a Pandorei. "Bozgori criminali", "jidani perciunaţi", "ţigani borâţi" au devenit menţiuni cu timpul banale, aşezate lângă numele unor oameni pe neplacul altor oameni. La asta avea să se adauge cu timpul violenţa de pe stadioane, de pe stradă, din familie, din instituţiile publice, din ziare şi de pe ecranele televizoarelor. De peste tot. Fapt grav, am început să ne obişnuim cu ea. Cei mai tineri cred chiar că impertinenţa şi agresivitatea sunt valori care îţi asigură succesul în viaţă. "E şmecher" a devenit un premiu Oscar acordat celor ce au reuşit. "I-a zis-o" este Nobelul autohton acordat celor care ştiu ce vor. "L-a făcut", "i-a tras-o," "i-a pus-o", exclamaţii admirative faţă de diverse nelegiuiri, extazieri altminteri incriminate de Codul Penal sub sintagma "apologia infracţiunii".

Am ajuns vremea în care aproape tot ce ne înconjoară e agresiune, e violenţă. Unora dintre noi ne mai şi place. O practicăm. Ne-am ales-o drept cale.

Constantin Florin Anton, un elev din Suceava, a fost bătut la el în clasă de doi colegi mai mari. Pentru că în România a devenit o ruşine să nu fii în stare să răspunzi la pumni cu pumni, copilul a ascuns de colegi, dascăli şi părinţi faptul că îi este din ce în ce mai rău. După două zile a murit.