Miturile din dosarul „Trofeul Calităţii“
0
E proces politic. Nu există probe directe. Prea mulţi martori ai acuzării. O judecătoare a fost desemnată ilegal în complet. Acestea sunt argumentele apărătorilor lui Năstase devenite veritabile mituri. Sunt ele susţinute de fapte sau e doar retorică?
Dincolo de sentinţele pronunţate de două complete ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul „Trofeul Calităţii" este înconjurat de câteva legende îndelung vehiculate public de către apărătorii lui Adrian Năstase, avocaţi sau nu. Folosind argumentele acestora împreună cu argumentele magistraţilor care au pronunţat condamnarea, aşa cum rezultă ele din motivarea primei sentinţe, am încercat să vedem în ce măsură miturile pe care le naşte acest caz sunt valabile.
1. Teoria conspiraţiei: E proces politic
Aceasta este cea mai hazardată afirmaţie. Ea se bazează exclusiv pe adversitatea notorie dintre preşedintele Băsescu şi Adrian Năstase. Nimeni, niciodată nu a prezentat vreo dovadă, dar măcar vreun indiciu care să sprijine această aserţiune. Nici măcar un indiciu precum cel devenit public în anul 2005 prin publicarea aşa-numitelor „stenograme PSD", când ministrul Justiţiei de atunci, Rodica Stănoiu, afirma într-o şedinţă de partid: „Ştiţi bine că eu, de nenumărate ori, în legătură cu Băsescu, am întrebat chiar şi în şedinte mari când dăm verde pentru Băsescu". Şi tot Rodica Stănoiu, despre dosarele în care erau anchetaţi PSD-işti:„Sunt două-trei importante care vin tare şi sunt importante, dar vreau să vă spun că în aproape toate, mi s-a spus, dăm şi de oameni de aici (din conducerea PSD - n.r.)".
2. Nu există probe directe care să-l incrimineze pe Năstase
Această afirmaţie o face chiar completul de judecată. Iată pasajul şi cum argumentează, totuşi, faptul că l-a găsit vinovat: „Curtea în majoritate reţine că acesta (Adrian Năstase - n.r.) se face vinovat de săvârşirea infracţiunii ce i se impută. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea va pleca de la constatarea că în speţă nu există o probă directă care să-l incrimineze pe inculpat. Astfel, din cei şase inculpaţi, doar doi au dat declaraţii în cauză (inculpaţii Năstase şi Popovici Bogdan), ceilalţi prevalându-se de dreptul la tăcere. De asemenea, nici unul dintre martorii audiaţi în cauză nu a relevat fapte sau împrejurări care să-l incrimineze în mod direct pe inculpat.
Această situaţie este însă pe deplin explicabilă, în condiţiile în care inculpaţii părtaşi la infracţiuni de corupţie se supun deseori «legii tăcerii», probaţiunea fiind cu atât mai greu de făcut cu cât nivelul la care se află persoana acuzată este mai înalt. Din această perspectivă, Curtea reţine că infracţiunile de corupţie săvârşite de persoane importante în stat nu sunt de regulă comise în prezenţa mai multor persoane, ci în condiţii de maximă clandestinitate, fapt care aproape exclude de plano existenţa unor mărturii relevante, incriminatoare pentru autorul infracţiunii de corupţie.
O asemenea situaţie nu poate însă prin ea însăşi să conducă la concluzia nevinovăţiei persoanei cercetate, instanţa fiind obligată să stabilească în urma unui raţionament logico-juridic, dacă materialul probator administrat în cauză, prin prisma elementelor de fapt pe care le oferă, susţine sau nu o asemenea soluţie". Iar materialul probator a susţinut-o. După ce rezumă circuitul banilor implicaţi în acţiunea „Trofeul Calităţii" şi evidenţiază legăturile dintre ceilalţi inculpaţi şi Adrian Năstase, Curtea conchide: „Curtea, în majoritate, apreciază că o afacere de o asemenea amploare nu poate fi cu totul autonomă, lipsită de orice conexiune cu principalul său beneficiar, cu atât mai mult cu cât unii dintre cei implicaţi se aflau în mod cert în sfera sa de influenţă, direct sau indirect.
Este de neconceput ca mai multe persoane să acţioneze concertat în beneficiul alteia, cu care nu se află în relaţii apropiate, intime sau de prietenie, fără ştirea acesteia, persoană care nici nu va afla vreodată despre «binele» care i s-a făcut cu forţa".
3. Prea mulţi martori ai acuzării faţă de cei ai apărării
Adrian Năstase şi apărătorii săi au invocat în repetate rânduri faptul că instanţa a admis un număr imens de martori propuşi de acuzare, nu mai puţin de 967, şi prea puţini dintre cei propuşi de apărare. Instanţa a lămurit şi acest aspect. Dintre cei 967 de martori propuşi de DNA, instanţa a ascultat nemijlocit 767. Numărul mare de martori a fost justificat de faptul că, în timpul urmăririi penale, nici unul dintre inculpaţi nu a dorit să dea declaraţii la DNA, prevalându-se de dreptul la tăcere.
În timpul cercetării judecătoreşti, doar Adrian Năstase şi Bogdan Popovici au dat declaraţii, ceilalţi inculpaţi prevalându-se şi în această fază de dreptul la tăcere. În această situaţie, a fost necesar un număr atât de mare de martori pentru a putea reconstitui minuţios faptele şi a dovedi amploarea, la nivel naţional, a operaţiunii „Trofeul Calităţii" şi scopurile adevărate ale acesteia.
Astfel, nu mai puţin de 479 de martori erau angajaţi ai filialelor judeţene ale Inspectoratului de Stat în Construcţii, audierea acestora fiind necesară pentru a arăta că salariaţii acestei instituţii au fost implicaţi direct în derularea acţiunii, şi nu firma pretins organizatoare, Forum Invest, care a încasat covârşitoarea majoritate a sumelor colectate din taxe de participare. Alţi aproape 300 de martori au fost persoane implicate în tipărirea şi distribuirea în ţară a afişelor electorale ale lui Adrian Năstase, realizate de firma Eurografica SRL.
În schimb, arată instanţa, mulţi martori propuşi de Adrian Năstase şi ceilalţi inculpaţi au fost consideraţi irelevanţi, din moment ce mărturiile lor duceau către zone irelevante pentru dosar: dacă acţiunea „Trofeul Calităţii" a avut loc sau nu, deşi nimeni nu a pus în discuţie asta, dacă a fost un succes, dacă a fost benefică pentru constructori etc.
4. O judecătoare a fost desemnată ilegal în complet
Pe ultima sută de metri a procesului, apărătorii lui Adrian Năstase au detonat ceea ce ei au numit „o bombă": judecătoarea Ioana Bogdan, membră în primul complet, de trei judecători, care a dispus condamnarea, nu are decret prezidenţial de numire ca judecător şi, prin urmare, nu se bucură de inamovibilitate, aşa cum prevede Constituţia din 2003. Faptele: judecătoarea Bogdan s-a transferat din funcţia de procuror în cea de judecător în anul 2000, prin decizie a CSM, şi nu prin decret prezidenţial, pe baza vechii legi de organizare judiciară, din 1992.
Judecătorii au primit inamovibilitate prin efectul legii din 1992, deci Ioana Bogdan se bucură de inamovibilitate. Dar acest argument cade după pronunţarea sentinţei de recurs, în complet de cinci judecători, care a menţinut cu unanimitate condamnarea. Chiar dacă ar fi fost alt judecător în locul Ioanei Bogdan, care să fi votat pentru achitarea lui Năstase, oricum Parchetul ar fi declarat recurs. În acest caz, din cei opt judecători care au examinat cauza, tot s-ar fi înregistrat un „scor" de 6-2 pentru condamnare. ;
Se încarcă comentariile...
