Mirosul politic al benzinei

Cat va costa litrul de benzina la sfarsitul anului 2004? In acest moment, raspunsul pare la fel de greu de ghicit ca o combinatie pentru potul cel mare la loto. Unii ar face clasicele calcule legate

Cat va costa litrul de benzina la sfarsitul anului 2004? In acest moment, raspunsul pare la fel de greu de ghicit ca o combinatie pentru potul cel mare la loto. Unii ar face clasicele calcule legate de accize si cresterea euro, altii n-ar scapa din vedere ca scumpirea "necontrolata" a carburantilor va da prost intr-un an electoral. Dincolo de aceste estimari, principalul eveniment al anului - privatizarea Petrom - ar putea fi cheia raspunsului. Pana la sfarsitul lunii martie, SNP Petrom ar trebui sa treaca in maini private. Din acel moment, noul proprietar isi va face propriile calcule si va stabili cu cat va vinde romanilor litrul de benzina. Asa ar trebui sa se intample cel putin teoretic, mai precis in cazul in care "privatizarea anului" va fi finalizata. Modul in care a fost conceputa strategia pentru Petrom este insa departe de a fi cristal. Sa privatizam, dar sa nu pierdem controlul este cuvantul de ordine al guvernantilor. Chiar cu riscul de a nu lua banii meritati pentru o companie de talia Petrom. In loc sa opteze pentru privatizarea dintr-o singura miscare, adica vanzarea unui pachet majoritar de 51% din actiunile companiei, Guvernul a ales varianta peste mana: doar 33,34% din actiuni vandute direct, urmata de o majorare de capital in urma careia investitorul sa ajunga sa detina pachetul majoritar. S-a preferat din nou incalceala care a dat batai de cap la privatizarile strategice chinuite din trecut, evitandu-se jocul cu cartile pe masa. Privatizarea RomTelecom, a BancPost si chiar cea a BCR sunt exemple in acest sens. In ciuda acestor exemple, premierul Adrian Nastase vine cu un argument subtire in favoarea strategiei pentru Petrom, care ne trezeste in minte vechiul slogan "Nu ne vindem tara": "Nu vrem sa vina cineva sa dezmembreze Petrom, sa opreasca exploatarea si sa retina doar distributia". Or, e greu de crezut ca un investitor care reuseste sa treaca prin furcile caudine ale etapelor de privatizare si investeste vreo 700-800 milioane de euro intr-o companie are interesul sa-si piarda banii, ducand-o spre inchidere. Dar dincolo de miza economica a acestei privatizari, exista o miza politica uriasa - cine conduce compania: statul sau investitorul? Cine decide cum se cheltuiesc banii pana la majorarea de capital? Poate ca astfel de dileme i-au determinat pe unii dintre greii petrolului sa renunte la cursa pentru Petrom. Din 15 companii si consortii, doar sapte merg mai departe. Uriasi de anvergura TNK-BP, Conoco Philips, Alon sau ENI au hotarat sa se dea deoparte. Companii cu o importanta mai degraba regionala, cu interese puternice pe piata romaneasca, gen OMV, Mol, PKN Orlen incearca sa cumpere Petrom, insa autoritatile romane nu sunt prea incantate, dorind, pe buna dreptate, ca "perla neagra" sa fie cumparata de un investitor puternic. Acest lucru a fost spus pe sleau chiar de catre presedintele Iliescu: "Privatizarea Petrom trebuie facuta cu atentie si judecati foarte serios partenerii pe care ii va avea Romania". Din declaratiile stravezii ale oficialilor romani apare destul de clar ca extinderea Mol-OMV in Romania nu este varianta cea mai atragatoare, cautandu-se si argumente: nu au capacitatea necesara pentru a prelua Petrom, OMV este implicata in Rompetrol, care are datorii la stat, s.a.m.d. Preocuparea celor aflati la putere nu se rezuma numai la potenta eventualului cumparator, ci si la consecintele privatizarii Petrom pentru unele afaceri autohtone. Ce se va intampla cu societatile de pe orizontala, cu mii de angajati care si-ar putea pierde locurile de munca intr-un an cu alegeri? Poate ca teama cea mai mare a guvernantilor este legata de "saracirea" unor sponsori traditionali ai PSD. Ce se va intampla cu capusarii care scot bani frumosi prin intermedierea unor tranzactii pentru SNP Petrom? Acestei ingrijorari i-a dat glas insusi premierul Adrian Nastase: "Insist pe ideea ca cine stapaneste Petrom are un cuvant greu de spus in economie, iar cine are un cuvant de spus in economie are de spus si in politica". Aceasta fraza sintetizeaza clar filozofia partidului de guvernamant chiar si atunci cand este vorba de afaceri de interes national. Daca viitorul proprietar vorbeste alta limba in economie, si implicit in politica, decat ai nostri? Batalia nu este insa definitiv pierduta pentru guvernanti. Strategia de privatizare aleasa, pe care unii o considera de o prudenta excesiva, poate, prin felul in care este aplicata, sa duca la blocarea privatizarii Petrom. Asul din maneca se afla la Ministerul Economiei, care isi rezerva in mod expres dreptul de a modifica in orice moment termenii si conditiile procedurii de privatizare. Iar motive n-ar fi imposibil de gasit pentru a schimba din mers regulile jocului, blocandu-se astfel privatizarea. Iar o posibila amanare a privatizarii companiei petroliere ar putea fi justificata senin si in fata FMI si a Bancii Mondiale: noi am vrut sa o privatizam, dar daca nici un pretendent nu a reusit sa indeplineasca toate criteriile?!