În Mireşul Mare, afacerile agricole prosperă de la an la an

Maramureşenii câştigă bani din cultivarea şi procesarea grâului şi porumbului şi creşterea porcilor Veniturile proprii ale comunei sunt de şase ori mai mari decât sumele alocate de

Maramureşenii câştigă bani din cultivarea şi procesarea grâului şi porumbului şi creşterea porcilor

Veniturile proprii ale comunei sunt de şase ori mai mari decât sumele alocate de la bugetul de stat.

Şi-a făcut singur dreptate, în cel mai original şi inofensiv mod cu putinţă. Deoarece paznicii săi nu reuşeau să supravegheze eficient furtul producţiei celor 1.200 ha de teren cultivate cu grâu, porumb, cartofi, floarea-soarelui etc., inginerul Ioan Mătieş din comuna Mireşul Mare - Maramureş s-a gândit să renunţe la cei care păzeau şi să le propună sătenilor un troc. "M-am dus într-o duminică în biserică şi le-am spus, în faţa lui Dumnezeu, că ofer recompensă un milion de lei vechi (asta se întâmpla prin 1998) celor care îmi vor telefona că văd pe cineva în lanurile mele. Astfel, fiecare om devenea un potenţial paznic", spune agronomul.

Şi cum mândria e cel mai de preţ lucru al maramureşeanului, era urât lucru să fii prins şi menţionat în biserică despre furt. "Am auzit cu urechile mele nişte săteni care se îndemnau să ia câţiva ştiuleţi din recolta mea. Dar unul din ei le-a spus că nu participă la acest lucru pentru că nu vrea să fie <> în biserică, asta fiind cea mai mare ruşine pe care-o putea suferi".

Evident că au fost şi ţigani care nu au renunţat la acest obicei. Când au fost prinşi, pentru a nu fi raportaţi la poliţie şi a face apoi închisoare, au fost puşi să muncească pentru Mătieş timp de minimum 15 zile, această procedură fiind interpretată de presa acelor vremuri ca "prima închisoare privată din România", povesteşte Mătieş.

"Morile Mătieş", cunoscute în judeţ

Ceea ce face este cunoscut sub numele de Morile Mătieş. A creat un brand local, fiind cel mai mare agent economic din zonă şi cu numărul cel mai mare de angajaţi, în jur de 40 de persoane.

Inginerul agronom Ioan Mătieş, în vârstă de 48 de ani, nu pune preţ pe bani, pentru că e conştient că experienţa acumulată îi va da posibilitatea să-i facă la loc, dacă "doamne fereşte" păţeşte ceva cu afacerea lui. De câţiva ani, e în afara pericolului unui faliment, datorită cifrei de afaceri de aproximativ un milion de euro anual, în creştere cu 20% de la an la an.

Nu a avut agendă niciodată. "E suficient să mă uit odată pe cifrele contabile şi ştiu cum stăm", povesteşte Mătieş. Locuinţa sa e construită în incinta fabricilor pe care le conduce, în acest fel scutind timp şi bani, putând supraveghea, împreună cu familia (soţia Corina şi cei doi copii - Alexandru şi Maria) tot fluxul tehnologic de la moara de porumb, de făină, brutărie până la contabilitate şi semnarea de acte. Practic, Mătieş nu are timp de calculator, aranjează treburile pe telefon, hârtiile le semnează din mers, e omniprezent printre angajaţi ori pe câmp, pentru a-şi supraveghea cele 1.200 ha luate în arendă sau aflate în proprietate.

Ioan Mătieş s-a născut într-o familie de ţărani gospodari, care a dorit ca acesta să devină preot. A abandonat însă acest gând şi s-a făcut agronom.

Totul a pornit prin 1992, când a cultivat cinci hectare cu cartofi de sămânţă, teren arendat de la biserică. "Am făcut bani frumoşi acolo, pentru că şi producţia era pe măsură. În plus, era piaţă de desfacere foarte bună", spune inginerul agronom. În 1993 avea 60 ha de livadă pe care a lucrat-o până în 1998. În 1993 a înfiinţat firma Entopat - Morile Mătieş.

"Nu bani la Caritas, eu cumpăram utilaje"

Cele mai grele momente le-a trăit atunci când era să-şi piardă afacerea şi mai ales casa părinţilor şi a socrilor, pe care le ipotecase pentru a putea obţine credite bancare şi a merge mai departe. "În 1999 eram în prag de faliment, dar am fost salvat de un credit în valoare de 300 milioane de lei vechi. Atunci mi-am regândit strategia de viitor, orientându-mă spre producţia industrială a produselor agricole primare.

Am început cu o moară mică de porumb, cu o presă de ulei şi o moară de furaje", povesteşte Ioan Mătieş. Necazul i-a venit şi de la faptul că o parte din livada lui a luat foc printr-un accident şi a pierdut peste 20.000 de euro.

În timp ce unii vindeau utilajele la fier vechi, inginerul Mătieş le-a achiziţionat şi, combinându-le cu unele noi, le-a dat o altă întrebuinţare. "Când unii băgau bani la Caritas, eu cumpăram utilaje", îşi aminteşte Mătieş.

Uleiul şi păsatul, produse tradiţionale

An de an, Ioan Mătieş maramureşeanul produce 7-8 tone de grâu, 4.000 de tone de porumb, 800 de tone de floarea-soarelui etc.

Pentru că are recoltă bogată, Mătieş o cultivă şi procesează cât se poate de eficient. Produce ulei vărsat tradiţional, pită (pâine) de mălai şi păsat (se foloseşte la sarmale în special, e ca un fel de orez, însă este din mălai).

Acum urmează să investească circa 300.000 de euro într-o fabrică de paste şi intenţionează să ia, "cu ajutorul lui Dumnezeu", mai mult teren în arendă. Maramureşeanul lucrează la un program de cercetare pentru fabricarea de nutreţuri combinate pentru specia caprine cu dirijare de la distanţă, ceva unic în lume, întreg controlul realizându-se pe leptop. "Dacă o să mă aflu oriunde în lume, voi putea porni fabrica fără să implic vreun angajat.

În 2009 vom finaliza totul, astfel încât să putem porni fabrica", spune Ioan Mătieş. Valoarea investiţiei se ridică la 1,3 milioane euro. Fondurile sunt asigurate de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de fermierul Mătieş.

Concurenţă mare în prelucrarea lemnului

Rîmocea Ioan, de 53 de ani, a fost printre primii agenţi economici din comuna Mireşul Mare, alături de Ioan Mătieş. A început cu exploatarea lemnului şi apogeul afacerii a fost când a ajuns să aibă 40 de angajaţi. "Am fost atras de lemn, pentru că înainte de a începe afacerea am lucrat în silvicultură. La început, exploatarea şi prelucrarea primară a lemnului a mers.

Acum, afacerea şi oamenii suferă o reconversie", spune maramureşeanul. S-a reorientat spre produse finite, gen căsuţe de vacanţă, mese, foişoare, şi exportă circa 45% din producţie în Spania, Polonia, Croaţia. Deşi pe segmentul de prelucrare a lemnului au apărut concurenţi, cifra de afaceri a companiei de familie a fost în 2007 de 1.250 de mii de euro.

"Am început cu 3.000 de mărci împrumutate de la preot, iar cel mai dificil moment pentru piaţa lemnului a fost în 2003-2005, când aceasta a căzut", povesteşte Rîmocea. Atunci s-a redresat prin credite bancare şi şi-a diversificat producţia. Investeşte anual circa 30.000 de euro în utilaje şi este ajutat în afacere de toţi membrii familiei, dar mai ales de băiatul şi fata lui.

Fără supraveghere nu merge lucrul

O casă de lemn din răşinoase costă circa 200 de euro m.p. (fără geamuri şi uşi). Un foişor, în funcţie de mărimea lui, porneşte de la 1.250 de euro bucata. "Avem mari probleme cu forţa de muncă. Oamenii, chiar dacă sunt pricepuţi şi mulţumiţi la locul de muncă, trebuie supravegheaţi, îndemnaţi de la spate", mai spune afaceristul.

Creşterea porcilor, la limita subzistenţei

O altă afacere la nivel european este şi cea a lui Gabriel Ciocan, care este din zona Maramureşului, dar a găsit teren de cumpărat pentru dezvoltarea afacerii cu porci în comuna Mireşu Mare. Normele UE prevăd, printe altele, pentru o fermă de porci, să fie situate la un km distanţă de orice casă. Deşi a mai avut şi alte afaceri mai mici, acesta s-a gândit să construiască, cu fonduri PHARE, dar şi cu credite bancare, o fermă de porci, în care a investit în total circa un milion de euro.

Complet tehnologizată, cu patru angajaţi şi 1.400 de capete de animale, ferma nu este încă profitabilă, ba chiar costurile depăşesc cheltuielile. "Ferma am terminat-o în 2007. Tot procesul tehnologic modern face ca să nu fie nevoie decât de un supraveghetor", explică Ciocan. "Dacă nu m-aş fi băgat la acest credit, aş fi renunţat. Nici programul prin care am luat banii nu-mi permite să renunţ încă cinci ani la afacere, dar este foarte greu. Nu-mi pot face planuri nici pe cifra de afaceri, nici pe profit, pentru că totul se scumpeşte de la zi la zi, iar subvenţiile vin cu mare întârziere sau nu vin deloc", spune necăjit Ciocan.

Mireşul Mare, în cifre

7 sate, 5.135 locuitori

7.366 ha, din care circa 6.000 ha sunt intravilan

4 miliarde lei, total venituri la bugetul local

2,5 milioane euro atraşi din proiecte pentru 2008

Circa 15 agenţi economici mai mari în comună

30 de şomeri şi 285 de persoane plecate în străinătate la lucru