Mircea Albulescu, jumătate de veac de succese artistice

Actorul poate fi văzut în această seară în "Eseuri despre bunătatea răului", la Teatrul Metropolis. Mircea Albulescu este omul şi actorul a cărui personalitate zdrobitoare l-a făcut să

Actorul poate fi văzut în această seară în "Eseuri despre bunătatea răului", la Teatrul Metropolis.

Mircea Albulescu este omul şi actorul a cărui personalitate zdrobitoare l-a făcut să nu poată trece niciodată neobservat. Nici pe stradă, dar în niciun caz pe scenă sau în film. Este artistul pentru care nu s-a putut şi nu s-ar fi putut inventa vreodată un "rol secundar" fiindcă, prin magnetismul său special şi vocea inconfundabilă, el transformă orice partitură într-un "recital" actoricesc.

Dacă-l întrebi despre oamenii din breaslă pe care nu-i va uita niciodată, Mircea Albulescu vorbeşte despre regizorii Manole Marcus şi Mircea Veroiu. Ambii i-au influenţat cariera, cel din urmă ajungând să adapteze rolurile pentru a i se potrivi actorului său preferat, Iorgu Mircea Albulescu.

Nici de Amza Pellea nu uită să amintească, iar apropiaţii săi povestesc faptul că acest om, aparent dur, are nostalgii adânci şi doruri chinuitoare atunci când rememorează anii de tinereţe alături de dragii săi colegi, deveniţi buni prieteni.

Puţină lume ştie că Mircea Albulescu a fost întotdeauna un tată topit, iar fiul său, Matei, a fost unul dintre copiii privilegiaţi, pentru care dragostea părintelui său nu a rămas nicio clipă la faza declarativă.

Pe vremea când Matei era încă puşti (astăzi are aproape 40 de ani şi este şi el, la rândul lui, tată), marele actor putea fi văzut duminică de duminică împreună cu fiul său, plimbându-se pe Calea Victoriei sau mergând agale spre casă, un apartament cochet din blocul Eva.

Familist desăvârşit

Puţină lume ştie că, într-o epocă a frivolităţii şi a pierderii iubirii faţă de partenera de viaţă, Albulescu a fost o jumătate de veac alături de mama fiului său. Anul acesta a împlinit 50 de ani de căsnicie.
Mama lui Matei, frumoasa doamnă Albulescu, cu părul alb, aidoma primei ninsori, cu privirea limpede şi caldă, a trecut în lumea umbrelor anul acesta…

Tată exemplar în viaţa de toate zilele, "tată" minunat la Institutul de Teatru şi Film "I.L. Caragiale" pentru multe generaţii de actori care, ajunşi deja la statutul de vedete ale vieţii artistice actuale, îl iubesc în continuare ca nişte adevăraţi fii. Adrian Titieni, Mihai Coadă, Ozana Oancea, Nataşa Raab, Diana Gheorghian, Irina Movilă, Florin Piersic jr, Elvira Deatcu, Alex Jitea, Alina Chivulescu, Cristiana Răduţă sau Alexandra Velniciuc sunt doar câţiva dintre ei…

Aşa după cum ei nu-şi uită dascălul, la fel Mircea Albulescu nu poate şterge, şi nici nu vrea, din inima lui respectul şi admiraţia pentru cei care l-au şcolit în anii de studenţie…

"Întreaga mea viaţă artistică nu ar fi fost, nu este şi nu va fi (cât va fi fiind) fără truda şi răbdarea dumnezeiască a dascălilor mei Aura Buzescu, Beate Fredanov, Ion Şahighian, A. Pop Marţian, Sandina Stan, Ion Cojar. Tuturor, respectuoasă plecăciune" - Mircea Albulescu.

Aşa stă scris, cu dragoste şi profundă recunoştinţă pe site-ul actorului cu privire pătrunzătoare şi voce emoţionantă.

Biografie

Mircea Albulescu, pe numele adevărat Iorgu V. Albulescu, s-a născut la 4 octombrie 1934, la Bucureşti. Actor cu o extraordinară forţă de expresie, cu roluri memorabile la activ, Albulescu este profesor universitar (Doctor în Arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor.

A absolvit Şcoala Medie de Arhitectură în anul 1952, iar în 1956 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti. Mircea Albulescu este unul dintre cei mai iubiţi actori români, dar şi maestrul multora dintre actorii din generaţia tânără, ca profesor al Academiei de Teatru şi Film.

În cariera sa a interpretat, conform criticii de specialitate, "personaje dramatice de dimensiuni statuare, compoziţii în care o evidentă notă patetică se îmbină cu autenticitatea trăirilor. Mircea Albulescu are în biografia sa artistică 90 de spectacole jucate în teatre şi peste 80 de roluri jucate în filme. Se poate mândri cu statutul de realizator la Teatrul Naţional Radiofonic, cu participare susţinută la emisiunile culturale la radio şi la toate posturile de televiziune.

Mircea Albulescu este prezent cu diverse rubrici culturale în reviste şi ziare centrale, dar şi ca poet merită reţinute "Vizite", "Pajura singurătăţii", "Bazar sentimental". "Bilete de favoare" şi "Baraka" sunt volumele al căror autor este, dar actorul desfăşoară şi o amplă activitate socială: membru în USR, UCIN, UNITER, UZR, a fost secretar de stat în Ministerul Culturii. La capitolul distincţii se poate mândri cu numeroase premii naţionale şi internaţionale, medalii şi ordine, printre care: "Ordinul Meritul Cultural", "Ordinul Serviciul Credincios" în grad de Comandor.

O poezie scrisă chiar de actor

Într-unul dintre cele mai fericite momente din viaţa sa, cel al naşterii unicului său copil, Matei (astăzi, la rândul lui, tatăl unui băieţel pe nume Vladimir, în vârstă de 4 ani), Mircea Albulescu a aşternut pe hârtie, cu emoţie şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu, sentimentele şi gândurile sale.

Ceea ce trebuia să fie doar o scrisoare de dragoste adresată băieţelului său nou-născut a ieşit, datorită talentului unui tată înzestrat cu har artistic în multe alte domenii, o poezie. Una cu totul specială, scrisă într-o
clipă de graţie în care orice om care devine părinte trăieşte senzaţii unice.

Dar lui Matei

Fiule,
Azi când împlineşti
Vârsta celor dintâi înţelegeri
Îţi pun pe frunte coroana de OM.

Şi ca să nu te spulbere
Şoaptele clevetirii,
Adierile minciunii,
Uraganele urii
Ce fac atâtea mori neodihnite
Să macine malurile sufletului...

Fiule,
Îţi dau drept sceptru
Greul vieţii!

Filmografie

Pasărea furtunii (1957)
Dacii (1967)
Aventurile lui Tom Sawyer (1968)
Moartea lui Joe Indianul (1968)
Vin cicliştii (1968)
Canarul şi viscolul (1970)
Prea mic pentru
un război atât
de mare (1970)
Sentinţa (1970)
Printre colinele verzi (1971)
Mihai Viteazul (1971)
Puterea şi adevărul (1972)
Bariera (1972)
Lupul Mărilor (1972)
Şapte zile (1973)
Capcana (1974)
Dincolo de nisipuri (1974)
Tatăl risipitor (1974)
Trei scrisori secrete (1974)
Actorul şi sălbaticii (1975)
Cursa (1975)
Nu filmăm să ne amuzăm (1975)
Zile fierbinţi (1975)
Dincolo de pod (1976)
Ultima noapte a singurătăţii (1976)
Tufă de Veneţia (1977)
Acţiunea Autobuzul
(1978)
Ediţie specială (1978)
Mânia (1978)
Pentru patrie (1978)
Revanşa (1978)
Drumuri în cumpănă (1979)
Nea Mărin miliardar (1979)
Braţele Afroditei (1979)
Un om în loden (1979)
Vacanţă tragică (1979)
Cumpăna (1980)
Ancheta (1980)
Artista, dolarii şi
ardelenii (1980)
Capcana mercenarilor (1981)
Înghiţitorul de săbii
(1982)
Orgolii (1980)
Semnul şarpelui
(1980)
La capătul liniei
(1983)
Dragostea şi revoluţia (1983)
Amurgul fântânilor
(1984)
Horea (1984)
Ziua Z (1985)
Noi cei din linia întâi (1986)
Punct şi de la capăt
(1987)
Trenul de aur (1987)
Cuibul de viespi (1987)
Anotimpul iubirii (1987)
Cale liberă (1987)
Totul se plăteşte (1987)
Flăcări pe comori (1988)
Dreptatea (1989)
Portret anonim - autor necunoscut (1989) - (nedifuzat)
Călătorie de neuitat
(1989)
Misiunea (1989)
Serenadă pe Dunăre (1989)
Wilhelm Cuceritorul
(1989)
Rămânerea (1990)
Fără drept de corespondenţă (1990)
Cel mai iubit dintre pământeni (1993)
Ultimul mesager (1994)
Le travail de furet
(1994)
Le passage (1994)
Craii de Curtea-veche (1995)
Ochii care nu se văd... (1995)
Scrisorile prietenului (1995)