Miracolul chinez

Cu simtul sau acut al previziunii si darul rostirilor aforistice, Napoleon spunea, intr-un moment de inspiratie: "Atunci cand se va trezi, China va clatina din temelii asezarea lumii". Pe acea vreme,

Cu simtul sau acut al previziunii si darul rostirilor aforistice, Napoleon spunea, intr-un moment de inspiratie: "Atunci cand se va trezi, China va clatina din temelii asezarea lumii". Pe acea vreme, la inceputul secolului XIX, gigantul chinez era in stare de amortire, "imperiul de mijloc" traia aproape izolat de restul lumii, inchizandu-si portile in fata strainilor. Mai apoi, profitand de dezbinarea si slabiciunile interne, expeditiile militare ale unor puteri din afara au impus tratate nedrepte, care au subrezit tot mai mult autoritatea centrala a statului chinez. Apuse erau vremurile de glorie din trecut, cand, datorita imbinarii inovatiilor tehnice, avantului mestesugurilor, agriculturii chibzuit gestionate, educatiei lesne accesibile si administratiei intelepte cu toleranta religioasa si filozofica, China devenise cea mai mare si mai bine condusa tara de pe Pamant, ceea ce, retrospectiv, a permis ca secolul al XI-lea sa fie descris ca "secolul chinez". Acum, in masura in care aceasta fericita impletire de conditii va fi din nou posibila - asa cum pare a se profila la orizont -, exista sansa ca, pentru a doua oara, China sa dea numele sau unui secol.
Trezirea unui gigant
Cert este ca, in prezent, ea se afla in plin proces de "trezire". Urmare a vastelor sale resurse umane si a dezvoltarii vertiginoase din ultimii ani, China este chemata sa joace un rol tot mai important in economia planetara. Reformele economice introduse de catre Deng Xiaoping, succesorul lui Mao Zedong, cel sub conducerea caruia, la 1 octombrie 1949, era proclamata Republica Populara Chineza, au avut drept rezultat o crestere economica spectaculoasa, fiind suficient de amintit ca, in numai 15 ani, economia tarii a devenit de patru ori mai puternica. Produsul Intern Brut (PIB) a inregistrat anual, intre 1973 si 1993, sporuri medii de 9,3 la suta. Spre comparatie, in aceeasi perioada, la nivel mondial, cresterea anuala a PIB-ului a fost de 2,6 la suta. Anul trecut, ritmul de crestere al economiei chineze a fost de 8,5 la suta, iar valoarea PIB-ului a intrecut 1.300 miliarde dolari. Schimburile comerciale s-au amplificat neintrerupt, China orientandu-se spre un export masiv si fiind, in acelasi timp, principalul importator al lumii. De pe acum, ea incepe sa concureze tot mai agresiv pe pietele mondiale, inclusiv in domeniul tehnologiilor de varf (electronica, informatica, rachete, sateliti, energie nucleara), iar rezervele valutare au depasit 400 miliarde dolari, un izvor apreciabil de capital, inclusiv pentru investitii in strainatate. Proiectele de viitor prevad mentinerea actualului curs, averea tarii urmand sa atinga, in 2020, impresionanta suma de 4.000 miliarde dolari. "Rasuflarea" chineza va fi simtita tot mai puternic in spate de principalii competitori: America, UE, Japonia... Daca, dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand Germania s-a ridicat, incredibil, din ruine, s-a putut vorbi de "miracolul german", acum se poate vorbi de "miracolul chinez". Fireste, intr-o tara atat de imensa, cu cea mai numeroasa populatie a planetei, exista inca probleme serioase. Pe langa dezvoltarea extraordinara a regiunilor cu statut economic special, sunt si regiuni ramase mult in urma, in ansamblu, venitul pe locuitor (si China numara 1,3 miliarde locuitori) este incomparabil mai mic decat al tarilor occidentale si al micilor tigri asiatici, coruptia da, in continuare, multa bataie de cap autoritatilor s.a.m.d. Marele miracol este insa ca intr-o tara in care, in trecut, foametea provoca anual milioane de victime, astazi nimeni nu mai moare de foame, fiecare din cei 1,3 miliarde chinezi, ceea ce inseamna aproape un sfert din populatia Terrei, isi are, cel putin, asigurata portia de orez si este imbracat decent. Un miracol mai mare decat acesta nu poate fi conceput.
Secretul dezvoltarii: economie sociala de piata
Exista vreo explicatie? In buna parte, aceasta rezida in modelul chinez de dezvoltare, in conceptul economiei sociale de piata, care urmareste sa realizeze o reconciliere intre proprietatea in comun si proprietatea individuala. Un amendament la Constitutie adoptat in aceasta privinta pune pe picior de egalitate proprietatea privata cu proprietatea publica (de stat), fiind declarata, ca si aceasta, "sacra si inviolabila". Se consfinteste, astfel, rolul capitalismului in veritabila revolutie economica pe care o cunoaste tara. Cu alte cuvinte, se creeaza o osmoza, o sinteza intre doua sisteme aparent ireconciliabile, intre socialism (comunism) si capitalism, ceea ce constituie o experienta istorica fara precedent. Este expresia practica a conceptului "o tara, doua sisteme", conform caruia in peisajul economic al Chinei isi gaseste perfect locul economia capitalista a Hong Kong-ului si a zonei Macao, iar, maine (pentru chinezi, "maine" are, desigur, o acceptiune speciala), isi va gasi locul economia capitalista a Taiwanului. Si in planul politicii internationale, "trezirea" Chinei este vizibila. Diplomatia chineza se afirma ca un factor de pace si stabilitate in Asia, ca si in restul lumii, pledand pentru solutionarea prin eforturi rabdatoare (rabdarea este o alta mare calitate a poporului chinez) a disputelor si litigiilor existente, pentru evitarea rezolvarilor de forta, care nu pot duce la nimic bun. Membra a clubului select al celor cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate, China este si o putere militara de prim rang, posesiunea armei nucleare, versiunea moderna a Marelui Zid, conferindu-i, practic, invulnerabilitatea in fata oricarei agresiuni externe, de felul celor din secolele precedente. Indiscutabil, China se afirma ca o superputere si in arena vietii internationale, nu numai in cea a economiei. Astazi, China isi propune sa persevereze pe calea adoptata, cu eventualele corectii ce se vor dovedi necesare. Unele estimari indica faptul ca, pana la sfarsitul acestui deceniu, sau poate mai tarziu, China va deveni prima putere economica a lumii. Doua mari proiecte - Jocurile Olimpice din 2008 si Expozitia Mondiala din 2010, de la Shanghai - vor concentra si mai puternic atentia restului lumii spre marea tara asiatica. Prin pragmatismul si flexibilitatea lor, prin dinamismul lor caracteristic, prin gigantica forta de munca pe care o alcatuiesc si prin formidabila piata de consum pe care o ofera, chinezii se anunta ca marea putere a viitorului. Prezicerea lui Napoleon incepe - a si inceput - sa se adevereasca.