Minunatele misiuni ale unui ambasador împotriva lui Ceauşescu

Românii au salutat călduros fuga dictatorului

„Adevărul“ continuă să arate cum a lucrat Coen Stork, ambasadorul Olandei la Bucureşti în 1989, la prăbuşirea regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu.

Pe lângă demersurile cunoscute şi mai puţin cunoscute ale Uniunii Sovietice, Occidentul a acţionat şi el în scopul îndepărtării lui Nicolae Ceauşescu de la conducerea României. Începând cu 1987, în Vest a început o campanie care scotea la lumină toate racilele regimului ceauşist. Lumea a devenit brusc interesată de viaţa tot mai grea din România, ziarele şi televiziunile au început să facă reportaje şi interviuri, disidenţii români erau la mare căutare pentru a acorda interviuri publicaţiilor occidentale sau pentru a lua cuvântul la diverse evenimente culturale. Această campanie s-a intensificat mai mult şi mai mult, culminând cu anul de graţie 1989, care a însemnat şi sfârşitul lui Ceauşescu.

Ajutor pentru Dinescu

Acţiunile întreprinse înainte de 1989 de diplomaţii străini aflaţi în România dezvăluie o mică parte din „arsenalul" prin care Occidentul lucra la dărâmarea lui Ceauşescu. Dintre toate, cea mai vizibilă este activitatea lui Coen Stork, numit ambasador al Olandei la Bucureşti începând cu 26 ianuarie 1988. Interesantă coincidenţă: chiar de ziua lui Ceauşescu! Se poate spune că, la împlinirea a 70 de ani, „geniul Carpaţilor" a primit un cadou otrăvit.

Ajuns la Bucureşti, Stork se împrieteneşte rapid cu Hugh Arbuthnott, ambasadorul Marii Britanii. „El m-a pus în legătură cu contactele sale, oameni foarte interesanţi precum familia Dinescu, Mariana Celac, Dan Deşliu şi alţii. Am stabilit contacte şi legături permanente cu aceşti disidenţi, îi invitam deseori duminica la reşedinţa mea, să servim masa împreună. Pentru mine, aceste întâlniri erau foarte importante, şi cred că şi pentru ei", declara Coen Stork într-un interviu acordat revistei „22" în anul 2007.

Ambasadorul olandez organiza periodic recepţii la care îi invita pe cei mai importanţi disidenţi români şi juca rolul de ghid pentru diverşi jurnalişti străini care veneau să scrie despre România comunistă. Pe aceştia îi punea în legătură cu disidenţii, rezultând articole în care Ceauşescu era desfiinţat în presa occidentală, care multă vreme îl menajase sau chiar îl elogiase pe dictatorul român. Mai mult, la începutul lui 1989, Stork scoate din ţară, prin curierul diplomatic, un interviu dat de Mircea Dinescu unui jurnalist francez. Materialul de presă apare în „Libération" şi face valuri în toată lumea. Drept urmare, Dinescu este pus sub arest la domiciliu.

Coen, intim cu Brucan

Printre altele, Coen Stork avea întâlniri conspirative şi cu Silviu Brucan, personaj-cheie al evenimentelor din decembrie 1989. La sfârşitul anului 1988, Brucan călătorise sub protecţie diplomatică în SUA şi în URSS. Ulterior, a declarat, în faţa Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989", că s-a întâlnit cu Gorbaciov şi că acesta a dat undă verde pentru înlăturarea lui Ceauşescu.

Nici ambasadorul Marii Britanii nu stătea cu mâinile în sân. Ion Caramitru a declarat, în faţa aceleiaşi Comisii Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, că diplomatul britanic i-a facilitat o vizită la Londra cu puţin timp înainte de Revoluţie.

Diplomaţii aveau informaţii din toate colţurile ţării despre stadiul mişcărilor anti-ceauşiste. „Despre evenimentele de la Timişoara am aflat de la ambasadorul Ungariei şi de la cel al Franţei, care aveau legături cu profesori de franceză din diverse colţuri ale României. Un profesor din Timişoara l-a informat cu privire la evenimentele de acolo, şi astfel am aflat chiar foarte multe în primele săptămâni ale lui decembrie", mai povesteşte Coen Stork. 

Diplomatul olandez a fost foarte activ în zilele Revoluţiei. Pe 21 decembrie 1989, când evenimentele au luat amploare şi în Bucureşti, Stork a fost pe străzi până la miezul nopţii, la baricada de la Intercontinental şi în cele mai fierbinţi puncte din Capitală. „Am vorbit cu românii din stradă, am luat numele, numerele de telefon şi adresele unor oameni", spune diplomatul. 

Dimineaţa de 22 decembrie i-a găsit pe mai mulţi diplomaţi occidentali în sediul Ambasadei SUA de la Bucureşti, unde spre prânz au şi aflat vestea evacuării lui Ceauşescu, cu elicopterul, de pe Comitetul Central. Aşa cum „Adevărul" a scris în episodul precedent al serialului „Misterele Revoluţiei", de la Ambasada SUA, Coen Stork s-a dus glonţ la Mircea Dinescu, acasă, şi l-a anunţat de fuga dictatorului. Poetul a plecat apoi la Televiziune, unde a dat naţiunii marea veste, devenind un simbol al Revoluţiei. Drumul de acasă până la Televiziune l-a parcurs pe un tanc, la invitaţia lui Domokos Geza.

Revelionul

Pe 26 decembrie, la o zi după împuşcarea lui Ceauşescu, Coen Stork a mers la Televiziune şi a ţinut şi el un discurs, în care a felicitat naţiunea română pentru eliberarea de dictatură. Alături îi stătea Bernard Kouchner, care la acea vreme era ministru secretar de stat pe lângă prim-ministrul Franţei. „M-am dus către Studioul 4, unde se aflau Felicia Meleşcanu, Dumitru Mazilu, Silviu Brucan şi Doina Cornea. A fost pentru mine un moment fantastic. Îi ştiam, îi mai întâlnisem înainte pe Silviu Brucan şi pe Doina Cornea. Când au terminat, m-am dus spre ei, ne-am îmbrăţişat, apoi m-am gândit că era rândul meu să vorbesc", îşi aminteşte Stork. 

1986: o iluzie – Ceauşescu şi Gorbaciov,  umăr la umăr   Foto: agerpres

Ambasadorul olandez a organizat chiar şi o chermeză pentru a sărbători căderea lui Ceauşescu. „Totul a culminat cu Revelionul. Am organizat o petrecere, fără ceilalţi diplomaţi şi fără colaboratorii mei, acasă la mine, cu toţi prietenii, vechi şi mai recenţi: familia Dinescu, André Glucksmann, câţiva jurnalişti, Domokos Geza, o mulţime de oameni fascinanţi. Ion Caramitru a venit şi el şi m-a rugat să-i dau o sticlă de şampanie ca să o bea cu o femeie frumoasă pe care a întâlnit-o, şi i-am dat".

Erau, în fond, oamenii de pe tanc: pe 22 decembrie, Ion Caramitru şi Domokos Geza veniseră la Televiziune „călare" pe câte un blindat, iar Mircea Dinescu se îmbarcase, din mers, pe „tancul de ocazie", comandat de Domokos Geza. Coen Stork a rămas ambasadorul Olandei la Bucureşti până în 1993. Nici după aceea nu s-a rupt definitiv de România. În anul 2000 a înfiinţat, la noi în ţară, Institutul Român de Istorie Recentă, unde în prezent este preşedinte onorific.

"Despre evenimentele de la Timişoara am aflat de la ambasadorul Ungariei şi de la cel al Franţei, care aveau legături cu profesori de franceză din diverse colţuri ale României.''

"Totul a culminat cu Revelionul. Am organizat o petrecere, fără ceilalţi diplomaţi şi fără colaboratorii mei, acasă la mine, cu toţi prietenii, vechi şi mai recenţi: familia Dinescu, André Glucksmann, câţiva jurnalişti, Domokos Geza, o mulţime de oameni fascinanţi.''
Coen Stork
fost ambasador  al Olandei la Bucureşti

„Teroriştii printre noi", cu ziarul

Cartea „Teroriştii printre noi" se va vinde împreună cu ziarul „Adevărul" vineri, 9 decembrie. De altfel, la cererea cititorilor, cărţile din seria dedicată Revoluţiei, de la Editura Adevărul, vor fi distribuite cu ziarul, la preţul de 14,99 lei.

Vineri, 9 decembrie: „Teroriştii printre noi" de Grigore Cartianu, Andrei Crăciun, Mihai Voinea şi Cristian Delcea
Vineri, 16 decembrie: „Crimele Revoluţiei" de Grigore Cartianu
Vineri, 23 decembrie: „Sfârşitul Ceauşeştilor" de Grigore Cartianu

Date din dosarul de Securitate  al ambasadorului batav Coen Stork

Evident că Securitatea lui Ceauşescu urmărea cu mare atenţie acţiunile ambasadorului Coen Stork, căruia i-a întocmit un dosar de urmărire sub numele conspirativ „Stan". În 2009, diplomatul olandez a publicat în revista „22" o parte din dosarul său de Securitate, pe care l-a obţinut de la CNSAS (unde Mircea Dinescu era membru în Colegiul de conducere). Vă prezentăm cele mai interesante pasaje din acest dosar. Textul trebuie citit în cheia vremurilor de atunci, cu limbajul specific unui serviciu secret al unui stat dictatorial.

Coen Stork, ambasadorul Olandei la Bucureşti în 1989

În scurt timp de la venirea la post, şi-a creat relaţii în rândul oamenilor de cultură şi artă, majoritatea aflaţi anterior în atenţia diplomaţilor englezi. Din rândul acestora a cultivat cu insistenţă pe cei cunoscuţi cu probleme de Securitate (Dinescu Mircea, Hăulică Dan, Gheorghiu Mihnea etc.), pe care i-a exploatat informativ, i-a instigat şi încurajat în atitudinile şi manifestările lor ostile, de pretinsă opoziţie. Contactele au fost realizate la reşedinţa sa, la acţiunile protocolare organizate de Ambasada Olandei sau alte reprezentanţe diplomatice, precum şi la domiciliile elementelor respective, în multe situaţii noaptea târziu, după orele 24.

De asemenea, s-a implicat direct în acţiunile antiromâneşti desfăşurate de ziariştii olandezi care ne-au vizitat ţara în această calitate sau sub acoperirea de turişti individuali, furnizându-le date şi informaţii ce sunt exploatate în propaganda externă defavorabilă R.S. România, şi le-a facilitat scoaterea din ţară, prin curierul diplomatic, a însemnărilor, filmelor sau altor materiale cu conţinut ostil.

De asemenea, deşi i s-a cerut în mod ferm să înceteze - atât el, cât şi alţi diplomaţi şi turişti olandezi - activităţile ce contravin colaborării româno-olandeze, ambasadorul a afirmat că „nu poate promite că nu vor exista şi alte contacte cu persoane neagreate de autorităţi.

În luna martie 1989 a primit în mai multe rânduri la reşedinţa sa pe Brucan Silviu, susţinându-l în acţiunile sale ostile şi asigurându-l că va face cunoscută activitatea lui mai multor ambasadori străini acreditaţi în România.

În perioada 5-11 martie 1989, „Stan" a cazat la reşedinţa sa pe Alexandrescu Adrian Sorin, cetăţean olandez de origine română. (Trimis în 1974 în calitate de lector de limba română la Universitatea din Amsterdam, în 1980 a refuzat să revină în ţară la expirarea misiunii şi s-a angrenat în acţiuni ostile R.S. România, motiv pentru care a fost inclus pe lista persoanelor indezirabile. În perioada menţionată i s-a permis în mod excepţional intrarea în ţară pentru a-şi vizita mama grav bolnavă.) Ulterior, Alexandrescu Adrian Sorin a publicat un articol cu conţinut deosebit de ostil la adresa ţării noastre, ale cărui idei erau vădit inspirate de ambasadorul olandez.

În perioada 31 mai - 6 iunie a.c., s-a aflat în ţară ca turist individual ziaristul olandez de naţionalitate maghiară Varga Van Kieed Şandor, care a contactat cetăţeni români pe care i-a instigat la acţiuni potrivnice statului. După avertizarea sa de către organele de stat, ambasadorul olandez i-a oferit protecţie, găzduindu-l la reşedinţa sa, cel în cauză continuând să desfăşoare activitaţi ostile.

În perioada 21-24 noiembrie a.c. a primit la reşedinţă 15 ziarişti occidentali (olandezi, francezi şi canadieni), cărora le-a acordat interviuri şi le-a prezentat date denaturate despre realităţile româneşti. Toţi aceştia - fără excepţie - au publicat ulterior articole sau au realizat reportaje de televiziune cu caracter denigrator.

În ziua de 5 decembrie 1989 a fost vizitat la reşedinţă de ziaristul american Patinkin Mark Alan. Imediat după vizită, ziaristul a încercat să intre la domiciliul lui Brucan Silviu, dar nereuşind, l-a vizitat din nou pe ambasadorul olandez.