"Ministerul Educaţiei introduce politicul în universităţi"

Proiectul legii învăţământului superior, realizat de Ministerul Educaţiei şi prezentat, ieri, de ziarul Adevărul, a pus pe jar universităţile. Preşedintele Consiliului Naţional al

Proiectul legii învăţământului superior, realizat de Ministerul Educaţiei şi prezentat, ieri, de ziarul Adevărul, a pus pe jar universităţile. Preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor, prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu, ne-a vorbit despre acest proiect de lege controversat.
- Sunt de acord rectorii cu proiectul legii învăţământului superior propus de Ministerul Educaţiei?
- Noi am primit pe CD acest proiect de lege, fără să ştim ce cuprinde, fără ca vreunul dintre rectori să fi participat la elaborarea proiectului. Fiecare universitate în parte va analiza proiectul şi va trimite către Biroul CNR observaţiile sale, urmând să punem cap la cap punctele de vedere, să luăm o decizie finală şi să o înaintăm ministerului. Ceea ce pare de neacceptat, în opinia mea, este acest dualism la nivelul conducerii, pe care-l introduce proiectul de lege. Nu poţi să ai, în acelaşi timp, şi o conducere deliberativă, şi o conducere executivă. Introducând această împărţire, nu se mai ştie cine conduce universitatea, nu se mai ştie cine face regulile. Pe de altă parte, potrivit proiectului de lege, acest consiliu director ar putea să aibă o majoritate din afara comunităţii academice respective. Deciziile se pot lua fără probleme, dacă patru din şapte persoane votează într-un anumit fel. Pot apărea, aşadar, situaţii în care deciziile să fie luate de oameni care nu sunt membri ai respectivei comunităţi academice, oameni care nu cunosc şi care nu slujesc interesele respectivei universităţi. Cel mai delicat punct este însă faptul că trei dintre cei şapte membri ai consiliului director vor fi desemnaţi de ministrul educaţiei. şi eu am fost ministru şi ştiu despre ce e vorba. Poziţia de ministru e o poziţie politică, iar această prevedere a proiectului de lege e clară. Înseamnă, de fapt, introducerea unei componente politice în conducerea universităţii, componentă care nu a existat până acum. Este, în acelaşi timp, o afectare a autonomiei universitare şi un mod de a introduce politicul în universitate. Dac-ar fi să privim partea bună a lucrurilor, e un proiect de lege care va fi supus dezbaterii publice. Promovarea unei variante, în forma finală, va trebui să ţină seama de opiniile care vor fi emise asupra ei. Este o lege de un prea larg interes public, ca să fie promovată în forma aceasta, fără alte discuţii.
- Cum priviţi faptul că universităţile nu mai rămân acreditate "pe viaţă"?
- Eu nu cred că o lege trebuie să includă ameninţări, ci proceduri de evaluare foarte clare. E normal să luăm în considerare o evaluare periodică a universităţilor, pe baza criteriilor de asigurare a calităţii. şi atunci când vorbim despre asigurarea calităţii, vorbim, în primul rând, despre proceduri interne. Ele contează mult mai mult decât evaluarea externă, pentru că orice evaluare externă se face în salturi: universitatea se pregăteşte din 5 în 5 ani să iasă bine la control. Procedurile interne de asigurare sunt cele care contează şi pe ele trebuie insistat. Acum, dacă aceste criterii de asigurare a calităţii nu se respectă chiar deloc, poate fi luată în considerare şi pierderea acreditării.
- E bine că s-a eliminat funcţia de preparator şi de lector?
- Eu zic că funcţia de preparator, într-adevăr, nu se mai justifică. Noi am renunţat să mai scoatem la concurs posturi de preparatori de ceva vreme. Poziţia de lector însă reprezintă o poziţie intermediară, prin care unui tânăr i se dă posibilitatea să predea în universitare. El primeşte, de regulă, o normă mai mică, în aşa fel încât să aibă mai mult timp la dispoziţie ca să-şi pregătească orele de curs. Funcţia de lector nu este, din acest motiv, lipsită de logică. Problema noastră, şi în cadrul comisiilor parlamentare, şi în cadrul CNR, este să gândim o lege care să nu streseze învăţământul şi, în acelaşi timp, o lege funcţională. Un lucru e clar: nu trebuie să diminuăm autonomia universitară. În toate universităţile din lume, aceasta este regula: ca lucrurile să funcţioneze aşa cum trebuie, e nevoie de autonomie decizională.
- Vă simţiţi vizată de acest proiect de lege, care le interzice rectorilor să fie şi parlamentari?
- În mod categoric, mă simt vizată. Dar asta n-ar fi prima dată. Opinia mea este că într-o poziţie publică, în parlament, trebuie să aduci oameni cu experienţă, oameni care să ştie să-şi aşeze punctele de vedere într-un text de lege. Eu cred că este nevoie de rectori în parlament. E de văzut, evident, ce lucruri se pot face şi ce nu, în paralel.