Milităria, spânzurată în pod

profesionalizare. În timp ce un ceas digital atârnat pe clădirea Cercului Militar indică la secundă intervalul rămas până când amatorii vor pune puşca în cui, mai-marii acestei structuri

profesionalizare. În timp ce un ceas digital atârnat pe clădirea Cercului Militar indică la secundă intervalul rămas până când amatorii vor pune puşca în cui, mai-marii acestei structuri îşi dau cu stângu-n dreptul. Structura unde ordinea şi disciplina ar trebui să fie literă de lege se zbate de luni bune într-un haos fără precedent. Genţile cu documente secrete sar gardul precum răcanii după ţigări şi alcool, trupele trimise în misiune sunt chemate acasă peste noapte şi apoi întoarse din drum, iar bărcuţele cumpărate pe şpagă plutesc pe ape tulburi. Goarna care trebuia să sune intrarea trupetelui autohton în rândul profesioniştilor s-a făcut auzită peste tot, mai puţin în rândul structurilor de comandă. Pe principiul desprins din fabula lui Alexandrescu "Câinele şi căţelul", rigorile militare s-au aplicat numai pentru cei mici. La fel, oalele sparte au aterizat doar pe caschetele celor din eşaloanele inferioare. Un caz relevant a fost cel al scurgerii de informaţii secrete către mass-media, printre care se aflau detalii tehnico-militare dintr-un teatru de război. Vinovatul, un plutonier în rezervă, a fost urecheat în public, şi întreaga poveste a fost apoi camuflată. Acum, la doar jumătate de an mai târziu, o altă scurgere de informaţii este recunoscută chiar de către ministrul de resort. Ca şi atunci, în cazul de faţă este foarte probabil ca din lista cu vinovaţi să lipsească personaje cu stele grele. Ambele cazuri constituiau un prilej bun pentru o demisie de onoare a mai multor şefi din Armată. Tonul dat de ministrul Teodor Atanasiu, care de fiecare dată a venit cu placa: "MApN şi-a făcut datoria, iar eu mă aştept chiar să fiu felicitat", i-a făcut însă pe toţi să persiste în greşeală. Ministrul apărării vrea acum să mute efectivele militare româneşti precum pionii pe tabla de şah. Mai mult, omul e dispus să schimbe şi regula jocului, care spune că piesa atinsă trebuie mutată. Când a văzut că gestul său nu are susţinere, ministrul Atanasiu a început să bată în retragere. Numai că aceasta nu se ştie dacă este cea mai bună decizie strategică a momentului.La aproape 4 ani de la intrarea noastră în NATO, încă se mai trăieşte pe seama acestui succes. La asta se mai adaugă şi laudele pe care, din când în când, un oficial străin le face la adresa soldaţilor români aflaţi în misiunile externe. Este argumentul perfect pe care-l scot în linia întâi cei care conduc Armata Română, în speranţa că aşa îşi acoperă gafele şi nerealizările. Lista celor de pe urmă este însă mai lungă decât un banal ordin de zi pe unitate. Din cazărmi se fură pe rupte, dotările soldaţilor sunt aceleaşi ca acum zece ani şi încă nu s-au găsit soluţii pentru acoperirea contingentelor de recruţi folosiţi până acum la curăţat cartofi sau la lustruit latrinele. Rezolvarea acestor probleme ar fi trebuit să vină de la vârf. ţinând însă cont de faptul că, cel puţin până acum, milităria nu a fost dată jos din pod pentru mai-marii din Armată, este de aşteptat ca vânătoarea de vinovaţi să rămână fără rezultat.