Milioane de "refugiaţi" din cauza poluării sonore

Peste zece milioane de europeni sunt nevoiţi, anual, să părăsească zonele urbane din cauza zgomotului creat de traficul rutier, aerian sau de vecinii gălăgioşi. Zgomotul creat de traficul

Peste zece milioane de europeni sunt nevoiţi, anual, să părăsească zonele urbane din cauza zgomotului creat de traficul rutier, aerian sau de vecinii gălăgioşi.

Zgomotul creat de traficul rutier în Bucureşti, dar şi în celelalte oraşe mari ale ţării provoacă zilnic nervi, oboseală şi stres. În marile intersecţii, şoferii uită să mai ia mâinile de pe claxoane, motoarele vehiculelor, deşi mai silenţioase decât în trecut, creează încă un zgomot infernal, duruitul pickhammerelor de pe şantierele în construcţii nu se mai opreşte.

Acest vacarm urban este motivul pentru care multe persoane suferă constant de dureri de cap, stări de anxietate, irascibilitate. Întreg vacarmul poate fi numit simplu: poluare fonică.

Poluarea sonoră este una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă europenii la ora actuală, alături de poluarea atmosferică şi managementul deşeurilor. Jumătate din europeni trăiesc într-un zgomot permanent, iar o treime suferă de insomnii din cauza poluării sonore, conform unor statistici ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

Deşi motoarele vehiculelor au devenit mult mai silenţioase decât în trecut, zgomotul creşte nu numai din cauza traficului, dar şi al vitezei. Nu doar poluarea sonoră stradală este deranjantă, dar şi cea produsă de obiectele electrocasnice din gospodării sau de vecinii gălăgioşi.

Vecinii certăreţi măresc poluarea sonoră

Stresul asociat cu poluarea sonoră din spaţiile închise este o problemă serioasă pentru foarte multe persoane din Europa, conform unui studiu de specialitate realizat la începutul acestui an: 40 la sută din populaţia Franţei, 34 la sută din Germania, 33 la sută din Spania sunt de părere că zgomotul provocat de vecini sau cel din stradă este de-a dreptul iritant şi că le creează zilnic probleme la nivelul stării psihice.

În plus, aproximativ zece milioane de europeni sunt nevoiţi, anual, să se mute din cauza zgomotului prea mare creat fie de motoarele maşinilor, fie de vecinii prea gălăgioşi. Unele ţări europene au impus reguli stricte în ceea ce priveşte zgomotul perturbator. De exemplu, în Franţa, în unele cămine studenţeşti, niciun student nu mai are voie să asculte muzică la volum ridicat după ora zece seara, nu mai au voie nici măcar să facă duş după această oră, iar dacă nu îşi ia la timp mâncarea din frigider, riscă să rămână fără ea până a doua zi dimineaţă pentru că bucătăria se închide.

Probleme de sănătate cauzate de gălăgia infernală

În întreaga lume, conform OMS, 120 milioane de oameni suferă de afecţiuni ale auzului din cauza expunerii prelungite la zgomot.

Un zgomot este mai mult sau mai puţin deranjant în funcţie de intensitatea sa (elementul principal), frecvenţa care, cu cât este mai ridicată, cu atât este mai traumatizantă pentru ureche, durata de expunere care, cu cât este mai lungă, cu atât este mai supărătoare, discontinuitatea şi asocierea cu vibraţiile. Zgomotul acţionează direct asupra urechii, exercitând atât efecte auditive, cât şi efecte extraauditive.

Pierderea auzului sub efectul poluării sonore este de obicei temporară. De exemplu, la ieşirea dintr-o discotecă, urechile se înfundă şi nu mai înţelegem bine conversaţiile. De asemenea, când scoatem căştile din urechi, după ce am ascultat muzică mai mult timp, la volum ridicat, auzul slăbeşte. Dar, în aceste situaţii, după un timp de recuperare la calm, auzul revine la normal.

Cu toate acestea, pierderea auzului poate deveni ireversibil dacă persoana este expusă fie la un zgomot foarte puternic (mai mult de 140 decibeli) sau la un zgomot mai puţin puternic (în jur de 85 decibeli), dar îndurat pe o perioadă mai lungă. Efectele poluării sonore nu dăunează doar sensibilităţii sistemului auditiv, ci antrenează reacţii care pun în joc întregul organism.

Efectele imediate şi pasagere sunt afecţiunile cardiovasculare (creşterea ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale), diminuarea atenţiei şi a capacităţii de memorare, agitaţia, reducerea câmpului vizual, afecţiuni gastro-intestinale.

Efectele pe termen lung însă duc la oboseală fizică şi nervozitate, insomnie, bulimie, hipertensiune arterială cronică, anxietate, comportamente depresive şi chiar agresive. În momentul de faţă, oamenii de ştiinţă studiază acţiunea poluării fonice asupra organismului uman.

Cercetările actuale au demonstrat că un nivel foarte mare al zgomotului acţionează într-adevăr negativ, dar şi liniştea foarte apăsătoare este cauzatoare de nelinişte. Prin urmare, sunetele cu o anumită intensitate sunt necesare. Fiecare persoană are un anumit nivel de toleranţă la zgomot intrând acum în joc factori precum vârsta, starea de sănătate sau chiar temperamentul.

Managementul sunetului ambiental la nivelul UE

Astăzi se caută soluţii pentru a evita producerea şi transmiterea zgomotelor. Maşinile sau motoarele ce vor fi construite este de dorit să producă un zgomot minim. Blocurile care se vor construi trebuie să posede un strat fonoabsorbant antiimpact. Ideală ar fi introducerea unor perdele izolante de arbori în jurul surselor industriale de zgomot şi în jurul cartierelor de locuit.

Până în prezent, în România nu s-au stabilit norme de calitate sonoră a mediului. În acest timp, în multe ţări membre UE există reglementări în acest sens. Directiva 2002/49/EC privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental, HG nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental (MO nr. 358/ 27 aprilie2005); OM nr. 1258/2005 pentru stabilirea unităţilor responsabile cu elaborarea hărţilor de zgomot pentru căile ferate, drumurile şi aeroporturile aflate în administrarea lor, a hărţilor strategice de zgomot şi a planurilor de acţiune aferente acestora, din domeniul propriu de activitate, precum şi limitele de competenţă ale acestora sunt doar câteva dintre ele.

Prin aceste măsuri trebuie determinată expunerea populaţiei la zgomotul cauzat de cele patru surse de zgomot (trafic rutier, feroviar, aeroportuar şi zone industriale), prin realizarea hărţilor strategice de zgomot.

Populaţia trebuie să aibă acces la hărţile fonice

De asemenea, trebuie garantat faptul că informaţiile obţinute în urma realizării hărţilor de zgomot sunt puse la dispoziţia publicului, trebuie adoptate planuri de acţiune, în baza rezultatelor conţinute de hărţile strategice de zgomot, în vederea prevenirii şi reducerii zgomotului şi a efectelor acestuia în special acolo unde valorile nivelurilor de zgomot depăşesc limitele admise.

Pentru aglomerările urbane mai mari de 250.000 de locuitori, planurile de acţiune pe baza hărţilor de zgomot ar trebui finalizate până în mai 2008. Iar pentru aglomerările urbane cu până la 100.000 de locuitori, până în mai 2013. Conform art. 17 al OM 536/1997, nivelul acustic echivalent continuu (Leq), măsurat la trei m de peretele exterior al locuinţei la 1,5 m înălţime de sol, să nu depăşească 50 dB(A) şi curba de zgomot 45. În timpul nopţii (orele 22,00-6,00), nivelul acustic echivalent continuu trebuie să fie redus cu 10 dB(A) faţă de valorile din timpul zilei.

La noi, hărţile de poluare fonică sunt parţial proiectate

Iniţial, data-limită pentru finalizarea hărţilor de poluare fonică, stabilită împreună cu reprezentanţii Uniunii Europene, a fost 30 iunie 2007, la momentul respectiv doar Bucureştiul şi Ploieştiul reuşind să realizeze documentele care îi ajută oameni să ştie cu exactitate locurile în care pot dormi liniştiţi, departe de zgomot şi agitaţie. Restul primăriilor invocă lipsa banilor pentru nefinalizarea hărţilor acustice.

Este nevoie de aproximativ un euro pe cap de locuitor pentru ca fiecare autoritate locală în parte să întocmească aceste hărţi. Conform regulilor Uniunii Europene, România este obligată să monitorizeze nivelul de zgomot din marile aglomerări urbane, dar şi de pe porţiunile cu trafic mare de pe căile ferate şi drumurile naţionale.

Vorbim practic despre un soft de computer care arată, în timp real, nivelul zgomotului din zonele monitorizate. Cu ajutorul hărţilor, autorităţile pot stabili ce măsuri se impun pentru a reduce nivelul de zgomot. Până la 1 iulie, hărţile trebuiau să fie gata şi în Iaşi, Cluj, Timişoara, Constanţa, Craiova, Galaţi şi Braşov. Conform datelor publicate în harta acustică, în Bucureşti sunt peste 10 zone în care poluarea fonică depăşeşte 70 de decibeli.

Traficul este principala sursă de poluare. Analiştii imobiliari avertizează însă că, din cauza acestor hărţi, preţul imobilelor din zonele cele mai liniştite ar putea creşte. Victor Minchevici, director în Ministerul Mediului, susţine că printr-o hotărâre de guvern termenul-limită de finalizare a hărţilor fonice a fost restabilit pentru 30 noiembrie.

"Unele dintre oraşe le-au postat chiar pe site-urile primăriilor şi astfel ele au devenit publice; cred că până la finalul lunii noiembrie toate hărţile să fie accesibile", spune Victor Minchevici. În timp ce Ploieştiul, Bucureştiul sau Craiova au finalizat proiectarea hărţilor, la Timişoara proiectul este îngreunat de contestarea licitaţiei prin care a fost aleasă firma proiectantă.

Insomnii din cauza poluării sonore

Ani întregi de industrializare au condus la creşterea nivelului zgomotelor urbane. Reprezentanţi ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii consideră poluarea sonoră drept una dintre cele mai grave probleme ale secolului nostru. Conform datele OMS, acest tip de poluare este la fel de grav ca şi poluarea atmosferică.

Poluarea sonoră cauzează probleme cardiovasculare, reduce performanţele la serviciu, conduce la stări de oboseală, alterează comportamentul social, mulţi devenind foarte irascibili într-un mediu zgomotos. Din cauza poluării sonore, copiilor li se reduce abilitatea de a învăţa, iar mulţi suferă de insomnii.

De exemplu, mulţi studenţi din campusul Regie din Bucureşti s-au declarat nemulţumiţi de zgomotul produs de muzica dată la volum maxim în discotecile din apropiere. Cei mai puţin petrecăreţi sunt convinşi că li s-ar face un mare bine dacă toate acele localuri zgomotoase ar fi, dacă nu închise, măcar mutate în altă parte.

Militari: Valea Cascadelor-Preciziei 67-75 decibeli, cu o medie de circa 70 decibeli
Magheru: Teatrul C.I. Nottara 73-80 decibeli, cu o medie de circa 76 decibeli
Berceni: Str. Serg. Niţu Vasile 65-75 decibeli, cu o medie de circa 68 decibeli
B-dul Ghencea: 71-81 decibeli, cu o medie de circa 75 decibeli
Drumul Taberei - Str. Paşcani: 46-58 decibeli, cu o medie de circa 53 decibeli
Dristor - Camil Ressu: 64-74 decibeli, cu o medie de circa 68 decibeli
Titulescu - Calea Grivitei: 66-76 decibeli, cu o medie de circa 70 decibeli
Mircea Vodă - Matei Basarab: 65-75 decibeli, cu o medie de circa 70 decibeli
Ferdinand - Mihai Bravu: 68-78 decibeli, cu o medie de circa 71 decibeli
Mihai Eminescu-Viitorului: 67-77 decibeli, cu o medie de circa 71 decibeli
Regina Elisabeta (zona Primăriei Municipiului Bucureşti): 65-75 decibeli, cu o medie de circa 70 decibeli
Sos. Olteniţei - Şura Mare: 65-75 decibeli, cu o medie de circa 70 decibeli.