Milioane de albine, ucise de un virus

Harnicele insectele, care joacă un rol esenţial în ecologie, au murit şi din cauza insecticidelor şi schimbărilor climatice. Victime ale paraziţilor, poluării cu însecticide sau a

Harnicele insectele, care joacă un rol esenţial în ecologie, au murit şi din cauza insecticidelor şi schimbărilor climatice.

Victime ale paraziţilor, poluării cu însecticide sau a dispariţiei habitatului natural, albinele mor în întreaga lume. Apicultorii europeni şi americani sunt din ce în ce mai neliniştiţi, deoarece colonii întregi de albine au dispărut în cursul ultimilor ani. Rata mortalităţii a atins, pe alocuri, chiar 50 la sută, mai ales în perioada sfârşitului de iarnă. Mai multe echipe de cercetători s-au mobilizat pentru a afla cauzele pentru care harnicele insecte dispar în masă.

Suspecţii acestei crime ecologice sunt multipli: undele electromagnetice, carenţele alimentare, pesticidele sau paraziţii. Câţiva cercetători au ajuns la concluzia că virusul "varroa", în complicitate cu alţi paraziţi, este pricipalul ucigaş al coloniilor de lucrătoare din multe părţi ale lumii.

"Când albina va dispărea, omul nu va mai avea decât patru ani de trăit", a spus cândva Albert Einstein. Recentul film de desene animate "Bee Movie" avertizează, de asemenea, că fără albine viaţa pe pământ ar fi dificilă. În ultimii 15 ani, o treime din albinele lucrătoare ale planetei au dispărut deja.

Ele joacă un rol decisiv în ecologie, în condiţiile în care contribuie, prin polenizare, la supravieţuirea a 80 la sută din speciile de plante, asigurând astfel 35 sută din alimentaţia omului. "După estimările noastre, în jur de 30 la sută din speciile de albine existente în Europa se află în pericol, ceea ce înseamnă foarte mult", spunea Bernard Vaissière, cercetător la Institutul francez de cercetări agronomice (INRA).

Iarnă grea pentru albine

În cursul ultimilor ani, în multe ţări europene, inclusiv în România, efectivul de albine a înregistrat un declin considerabil. La începutul acestei luni, în Franţa, apicultorii au ieşit în stradă pentru a protesta faţă de decizia guvernului de a autoriza utilizarea insecticidului Cruser, presupus a fi fatal micilor insecte.

Apicultorii francezi cred că şi iarna 2007/2008 va fi nefastă, cel puţin pentru albinele din Europa: "Primele observaţii de pe teren asupra stării de sănătate a albinelor din Franţa preconizează o situaţie catastrofală: dispariţia insectelor din stupi merge până la 90 la sută", spunea Pierre Testu, cercetător la Reţeaua Biodiversitate pentru albine.

Cauzele dispariţiei sunt multiple

Încă din luna octombrie anul trecut, crescătorii din 22 de state americane au observat că abinele din stupii lor au dispărut în mod inexplicabil. Albinele nu mor niciodată în stup. "Când această insectă simte că este pe moarte, ea îşi părăseşte stupul, în felul acesta eliminând agenţii patogeni care ar putea infesta colectivitatea sa. Ele preferă să zboare prin frig până când mor", a explicat Jean-Daniel Charrière, colaborator ştiinţific la Agroscope Liebefeld-Posieux.

De aceea, mai mulţi cercetatori s-au mobilizat pentru a afla cu precizie cauzele care stau la baza flagelului ce decimează milioane de albine an de an, în multe părţi ale lumii. Oamenii de ştiinţă au căzut de acord ca există mai mulţi factori (pesticidele, insecticidele, organismele transgenice, paraziţii) care ar putea contribui la dispariţia masivă a insectelor.

"Este imposibil ca insecticidele şi pesticidele să nu aibă niciun impact asupra albinelor. În mod evident, insecticidele se află în polen şi în nectar. Polenizatorii nu le pot evita, şi de aceea le consumă. Totuşi, pesticidele nu sunt singura cauză", a spus Bernard Vaissière.

Albina, plină de paraziţi

Paraziţii au atras însă în mod deosebit atenţia cercetătorilor. Instrumente genetice, folosite de o echipă de cercetători americani condusă de Ian Lipkin, de la Universitatea din Columbia (New York), au relevat la sfârşitul anului trecut că un virus care a suferit mutaţii ar putea fi cauza principală a extincţiei albinelor.

În iarna 2006/2007, apicultorii nord-americani priveau neputincioşi cum în stupurile lor nu mai exista nicio albină. Ele dispăreau pur şi simplu. Fenomenul dispariţiei subite fusese deja denumit "Sindromul prăbuşirii coloniilor".

În America, acest sindrom a ucis până la 90 la sută din albine. Pentru a afla adevărul, echipa lui Ian Lipkin a recurs la ultimele metode ale geneticii pentru a revela prezenţa unor genomuri străine într-un organism. Mai precis, au analizat genomul tuturor paraziţilor, bacteriilor şi al altor viruşi care trăiesc pe sau într-o albină. Ei au comparat albinele sănătoase cu cele provenind dintr-un stup atins de sindrom.

Într-o primă etapă, cercetarea a confirmat ceea ce deja oamenii de ştiinţă presupuneau: albina este o adevărată "cutie neagră" în care colcăie o floră bacteriană abundentă, compusă din ciuperci, viruşi şi bacterii, dintre care cei mai mulţi sunt inofensivi.

Viruşii suferă mutaţii

Încetul cu încetul, cercetătorii coordonaţi de Ian Lipkin au ajuns să strângă menghina în jurul unui virus necunoscut pe pământul american. Virusul se numeşte Israeli acute paralysis virus (IAPV) şi a fost descoperit în Israel, în 2004. Cercetătorii l-au descoperit sistematic în metagenomul tuturor albinelor ieşite din stupurile atinse de sindrom. În coloniile sănătoase, acest virus nu exista, ceea ce i-a făcut pe cercetători să considere că IAPV este principalul vinovat de moartea albinelor.

Rămânea totuşi ceva inexplicabil. "Aici este vorba despre un microb foarte violent care ucide mai repede decât virusul israelian", spunea Phillipe Vannier de la Agenţia franceză de securitate sanitară pentru alimente. În plus, apicultorii observaseră şi alte neconcordanţe.

Virusul israelian provoacă tremurături, urmate de o paralizie letală a insectelor al căror corp inanimat cade la picioarele stupului. În Statele Unite însă, proprietarii de stupi au fost martorii unui fenomen mai ciudat: niciun cadavru nu se afla în apropierea stupilor, ca şi cum lucrătoarele ar fi plecat în căutare de polen şi nu s-ar mai fi întors niciodată, lăsând în urma lor o regină în mijlocul unor larve sănătoase.

"Virusul israelian a suferit nişte mutaţii şi a câştigat totodată o putere de distrugere mai mare, asociată cu o pierdere a memoriei sau a capacităţii de orientare a albinelor", spunea Yves Le Conte de la Institutul Francez de Cercetări Agronomice, pentru a explica de ce albinele nu găseau drumul de revenire la stup.

Varroa poate fi fatal

Pentru a afla cum a invadat virusul israelian stupii americanilor, Ian Lipkin a analizat, mai întâi, lăptişorul de matcă importat de Statele Unite din China. Acest lăptişor cu care sunt hrănite larvele în primele trei zile de viaţă a fost supus unor teste. Astfel, cercetătorii americani au constatat că acesta conţinea virusul IAPV. Mai departe, privirea specialiştilor s-a îndreptat spre Australia.

Acest virus fusese introdus în Statele Unite începând cu 2004, dată la care a fost autorizat importul de regine australiene. Acestea din urmă conţineau Varroa destructor, un redutabil acarian roşu care se hrăneşte cu hemolimfa albinelor. IAPV de unul singur nu este agresiv, dar devine foarte virulent cu ajutorul unui complice: faimosul varroa. Remediul ar consta tocmai în eliminarea microbului varroa.

Varroa, duşmanul insectelor

Varroa face ravagii printre coloniile apicole din lumea întreagă. Este o bestie minusculă, un acarian roşu care măsoră mai puţin de un milimetru. Parazit asiatic, debarcat în Europa în anii 1980, acesta este prezent în toate coloniile şi trăieşte pe corpul albinelor adulte şi al larvelor. "Noi credem că acesta joacă un rol central în complicitate cu alţi factori. Slăbind puterile albinelor infestate, varroa devine mortal în prezenţa altor viruşi", a spus Jean-Daniel Charrière, colaborator ştiinţific la Agroscope Liebefeld-Posieux.

Semne rele şi în România

Şi în ţara noastră au apărut deja semnale că, în anumite zone, efectivul de albine este periclitat. De exemplu, populaţia de albine a scăzut cu 30 la sută în această iarnă, în Sălaj, cel mai mare producător de polen din ţară.

Specialiştii spun că principalele cauze o reprezintă lipsa hranei din cauza secetei de anul trecut, lipsa subvenţiilor pentru mierea predată în ultima jumătate de an şi, din această cauză, imposibilitatea achiziţionării de medicamente.

În acest fel, albinele au intrat în iarnă foarte slăbite, fapt pentru care Varroa a făcut ravagii. În România, s-a înregistrat de-a lungul timpului o diminuare a populaţiei de albine. Dacă în 1990 existau 1,2 milioane de familii de albine, în anul 2000, efectivul era deja redus la jumătate. A crescut apoi treptat, în 2005 efectivul numărând peste 950.000 de familii.